LOSTRITA


Lostrita a fost inclusa in volumul Iubire magica (1966).Proza lui Vasile Voiculescu exploreaza un fond totemic si arhetipal dezvaluind prezenta constanta a unei stravechi civilizatii pastrata mai cu seama sub forma ei rurala. Indeletnicirile mostenite din epoca de piatra-pescuitul,vanatoarea si cresterea animalelor au ramas ocupatiile predilecte ale locuitorilor si ele formeaza miezul epic al celor mai multe povestiri. Tehnica narativa nu se departeaza de montajul traditional ce coboara in timp prin Hanul Ancutei al lui Mihail Sadoveanu la Decameronul lui Boccaccio,Povestiri din Canterburry de Chaucer sau 1001 de nopti.
Naratorul relateaza unui grup de ascultatori intamplarile sovaitoare frazele lasa impresia de lucru insuficient de finisat. Intamplarile sunt enigmatice, si in padurile Carpatilor, pa vaile Baraganuli sau in Delta Dunarii ies la iveala ceasuri si practici magice.
In aceasta lume apropiata de natura se desfasoara si actiunea din povestirea Lostrita. Vasile Voiculescu dezvolta un mit frecvent intalnit in literatura universala: atractia exercitata de sirene asupra omului, adica motivul sirenei sau Ondinei. Folosi initial de Homer in Odiseea motivul revine la Heine in Lorelai, la J. girodeaux in Ondine, la Giuseppe Lampedusa in Profesorul si sirena. In literatura romana mitul sirenei este amintit de Ion Creanga in pPovestea lui Harap-Alb, Chima raului si prelucrat de Cezar Petrescu in Aranca-stima lacurilor.
Trebuie mentionat ca spiritualitatea primitiva nu cunostea ruptura dintre fictiune si realitate, dintre normal si anormal, dintre sacru si profan. Recunoasterea si existenta fantasticului sunt posibile numai atunci cand oamenii au aefectiv constiinta existentei fantasticului.
In Lostrita, personajul principal este un flacau de pe Bistrita fromos si voinic. De la oamenii din zona el afla povesti an de an imbogatite,