Iubirea in operele literare

Iubirea e un vant ce adie prin sufletul tau, e un uragan care, daca te prinde, ai incurcat-o, nu mai scapi.Iubirea e o boala incurabila, se poate trata numai prin iubire.Iti pierzi mintile cand iubesti si vezi tot frumosul care te inconjoara si iti doresti sa poti atinge infinitul, visezi la o lume care chiar nu exista, e doar in mintea ta, dar tu o vezi, fiecare vis pe care il ai cu persoana iubita, iti trezeste noi vise, noi sperante. Iubirea e cel mai frumos sentiment trait de fiinta umana. De fapt iubirea este adevaratul "subiect" care da sens vietii noastre, iubirea creaza vise, iluzii, tot frumosul din lume. Ce e de fapt iubirea?Raspunsul cel mai corect il gasesti in inima ta si in ochii celui de langa tine.
De-a lungul timpului iubirea a suferit diverse clasificari si, in final, ea se compune din iubirea agape sau iubirea pura si iubirea erotica.
Poate tocmai importanta deosebita a acestui sentiment atat de complex face ca tema principala a majoritatii operelor literare sa fie iubirea.
Printre acest gen de opere se numara si poezia “Vorbeste-ncet” de Mihai Eminescu.Ea este conceputa ca o declaratie de dragoste adresata iubitei in mod direct, prin verbe sugestive.
Desi, iubire platonica, poezia cuprinde mai multe forme ale iubirii erotice si anume, de la iubirea pasiune, iubirea mitica, pana la formele inocente ale acesteia.
Creatia lirica este conceputa ca un dialog intre cei doi indragostiti.Comunicarea este atipica realizandu-se prin gesturi, priviri, putine cuvinte din partea iubitei.Se percepe o oarecare inocenta, o iubire caracterizata printr-un joc alcatuit din priviri sau gesturi ale indragostitilor.Iubirea pasiune, caracteristica prin atractie fizica reciproca dintre cele doua fiinte, care ajunge pana la punctul in care isi pot da viata unul pentru celalalt se remarca in continuare.Ochii iubitei transmit sentimente profunde de compasiune, iubire, durere.Cei doi comunica cu toata fiinta lor, se ajunge