Iubirea - reflexul sufletului


Inca de la aparitia sa pe Pamant, omul iubeste .”Iubirile” sunt istorii mai mult sau mai putin agitate care survin intre barbati si femei .Reducand studiul iubirii la ceea ce simt unul pentru altul, barbatii si femeile,ar insemna sa restrangem dimensiunile temei . Nu doar barbatul o iubeste pe femeie si femeia pe barbat, ci iubim arta si stiinta, mama isi iubeste fiul si omul religios Il iubeste pe Dumnezeu .
Pe cand omul nu cunostea inca taina heroglifelor, “Epopeea lui Ghilgames”, descoperita pe tablitele de lut ale Urukului caldeean, demonstra preocuparea omului primitive pentru motivul iubirii .In acest poem, legatura de suflet este cultivate la nivelul dusman-prieten, respectiv razboinic-tovaras de lupta .Dupa cateva sute de ani, Homer explica dragostea pornind de la dragostea Elenei si a lui Paris .Se pare ca atractia irezistibila dintre cei doi a trecut peste legile traditionale si a instituit o noua suprematie, aceea a afectivului .De la Aristotel ne-a parvenit cuvantul “philia”, care inseamna prietenie, si este un echivalent a ceea ce inseamna astazi afectiunea .
Lumea antica s-a orientat mai intai, dupa teoria lui Platon, ce sustinea faptul ca “dragostea atrage si impinge” fiintele umane unele spre celelalte .Prin dragoste se restabileste echilibrul din natura :se unesc doua fiinte pentru a deveni una singura si se remediaza astazi natura lor lipsita de perfectiune .Sofocle, in tragedia sa “Antigona”, dezbate tema iubirii din aceeasi perspective ca Shakespeare .Protagonista, infrunta legile cetatii in numele iubirii pentru fratele ei, asezand sentimental mai presus de orice norma omeneasca .In Roma antica, cel mai iubit dintre poetii inspirati de sentimentul iubirii era Ovidiu .Acesta se simte dator sa lase umanitatii, adunate in volumul “Amores”, cele mai frumoase povesti de dragoste .Si pentru ca acest sentiment trece in viziunea sa dincolo de granitele spirituale, Ovidiu scrie “Ars amandi”, un volum dedicat ritualului