Jurnalul fericirii II







de N. STEINHARDT
Editura Dacia, Cluj Napoca, 1999.
Prima versiune a Jurnalului fericirii a fost încheiata la începutul anilor ’70. Cuprinde trei solutii, sunt strict lumesti cu caracter practic si se înfatiseaza ca accesibile oricui
Solutia întâi a lui Soljenitîn
Ea consta în asi spune cu hotarâre: în clipa asta chiar mor.
Solutia a doua a lui Alexandru Zinoviev
Este cea gasita de unul din personajele cartii Înaltimile gaunoase. Personajul e un om tânar, prezentat sub porecla alegorica Zurbagiul. El nu are domiciliu stabil, nu are acte în regula, nu e în câmpul muncii, e un vagabond. Traieste de pe azi pe mâine, e îmbracat în zdrente, munceste pe apucate si îsi petrece mai toata vremea în puscarii.
Solutia a treia a lui Winston Churchill si Vladimir Bukovski
Ea se rezuma în prezenta tiraniei, asuprimii, mizeriei, nenorocirilor.
În martie 1939 Churchill îi spune Marthei Bibescu:”Va fi razboi”.
Solutia aceasta presupune o tarie de caracter exceptionala o conceptie militara a vietii.
Bukovski povesteste ca atunci când a primit prima convocare la asediul KGB n-a putut închide un ochi toata noaptea. Nu a putut dormi de nerabdare. Astepta ziua sa fie în fata lor sa le spuna tot ce crede despre ei si sa intre în ei ca un tanc.
Concluzie: Toate solutiile sunt certe si fara gres.
În ianuarie 1960
Întâmplarea a început în august la ziua autorului. Atunci s-a spart un pahar de cristal frumos cu precizia memoriei unui computer. Are loc o sedinta de ancheta nocturna în care ea îl apara cu atâta suspecta grija.
Spunea ca nu era sigur daca la spart sau nu, nu-si aducea aminte, iar daca recunostea ca la spart, spunea adevarul obiectiv, si odata ce a rostit adevarul trebuia sa re