La hanul lui Manjoala II


I.L.Caragiale a creat o opera cu particularitati care o unicizeaza in contextul literaturii nationale,dar si universale,o opera in care se disting cu usurinta trei universuri diferite:comic,tragic si fantastic.
Scriitorul,care afirma:Eu nu scriu dect despre viata noastra si pentru viata noastra, caci alta nu cunosc si nici nu ma intereseaza, ca si Maiorescu si Eminescu se declara impotriva betiei de cuvinte, a incapacitatii de a gandi, precum si a parventismului.
Nuvela “La hanul lui Mnjoala” s-a publicat pentru prima oara in 1898, in Revista ilustrata “Gazeta Sateanului”.Textul a fost retiparit in volumele Momente (1901) si Nuvele,povestiri (1908)
Nuvela este specia genului epic in proza cu un singur fir narativ,urmarind un conflict unic,concentrat.
Personajele nu sunt numeroase , fiind caracterizate succint, in functie de contributia lor la desfasurarea actiuni .
Nuvela prezinta o intriga riguros construita , cu fapte verosimile,accentul fiind pus mai mult pe definirea personajelor decat pe actiune.
Nuvela se clasifica in nuvela istorica,nuvela psihologica,nuvela fantastica,nuvela filosofica,nuvela anecdotica.
Dupa curentul literar in care se inscrie ca formula comozitionala nuvelele sunt : renasciste,romantica,realiste,naturaliste.
Tema nuvelei ilustreaza mitul folcloric al vrajitoarei malefice, care-i intoarce din cale tulburndu-le mintile, scotand la suprafata dorinte ascunse, dare care, odata iesiti din cercul magiei diavolesti, si reiau fagasul normal al vietii.
Incipitul, sub forma monologului interior, contine informatia exacta referitoare la timpul si spatiul real si anume ca mai este „un sfert de ceas pana la hanul lui Manjoala..”.
Nuvela debuteaza cu planul real, prin monologul naratorului care este si personaj in ipostaza calatorului, aceasta opera fiind printre putinele opere ale lui Caragiale in care nara