Nicolae Labis s-a nascut la 2 decembrie 1935, în casa învatatorilor Ana-Profira si Eugen Labis din Malini, Poiana-Marului, judetul Suceava, sat aflat la confluenta lumii lui Creanga cu umanitatea pastratoare a vechilor traditii Baltagul sadovenian.
Întâii ani de viata ai copilului stau sub semnul cunoasterii realitatii înconjuratoare si al patrunderii în lumea fascinanta a basmului.
Printr-un complex fenomen de participare, Nicolae Labis a receptat cu o aviditate uluitoare, similara cu aceea a lui Mihail Sadoveanu, copil - natura Moldovei de la o vârsta neînchipuit de frageda.
Nicolae Labis a început scoala în satul natal, ca elev al mamei sale care nu îl rasfata deloc la orele de curs. Clasa a III a a urmat-o, în anul scolar 1944-1945, la scoala din satul Vacarea, comuna Mihailesti. Aici se refugiase în vara anului 1944, Profira Labis cu copii si doua din rudele sale, dupa un drum plin de peripetii, cu caruta la Falticeni, apoi cu trenul prin Ploiesti spre Câmpulung-Muscel. În luna mai 1945, familia Labis s-a reîntors la Poiana-Marului, unde elevul Nicolae Labis va continua clasa a IV-a, în anul scolar 1945-1946. Peste sat trecuse, pustiitor, razboiul. Stateau marturie proiectilele neexplodate, risipite prin gradina, scoala si locuinta fara usi si ferestre, prin care vulpile intrau nestingherite noaptea. Tatal lasat la vatra, ajutat de copil, repara cladirile si în vara aceluiasi an, familia, ca întregul sat si tara toata, se vede confruntata cu seceta.
Razboiul si seceta, obsesia foamei si lupta pentru supravietuirea biologica, saracia si copilaria fara copilarie vor constitui o alta serie de motive tematice ale viitoarei opere.
Nicolae Labis învatase buchiile pe furis, înainte de vârsta scolaritatii, ajutat si de un elev mai marisor. Trecuse cu câteva luni peste cinci anisi, într-o zi, Eugen Labis l-a surprins
“râzând singura, cu ochii într-o carte”. Silabisea “Motanul Incaltat”. La sase ani, citea Capra cu trei iezi si parintii au retinut patima pentru lectura.
În toamna anului 1946, Profira si Eugen Labis au hotarât sa-si înscrie copilul la Liceul “Nicu Gane” din Falticeni.
La Falticeni, hazardul a voit ca parintele sa-i gaseasca o gazda pe ulita Radasenilor, unde cu aproape un secol în urma locuise si Ion Creanga. La acelasi liceu studiase Mihail Sadoveanu; numele strazilor, placile comemorative de pe zidurile caselor rechemau staruitor numele înaintasilor. Cu sase ani în urma, absolvise acelasi liceu Mihai Gafita, care avea sa-i fie lui Niocolae Labis profesor la Scoala de literatura “Mihai Eminescu”, din Bucuresti.
Având o situatie materiala modesta, elevul Labis a beneficiat de o bursa în tot timpul scolii. S-a dovedit un foarte bun elev si a încheiat primele patru clase cu medii generale peste 9. O fericita întâmplare a facut sa-l aiba profesor pe Aurel George Stino, fiul acelui Stino care-i fusese dascal lui Mihail Sadoveanu. Fara a neglija celelalte obiecte de învatîmânt, Nicolae Labis a început sa manifeste în cursul superior de liceu preferinte exclusive pentru literatura, unde se remarca, la compuneri si teze, prin usurinta improvizatiei, prin fluenta si patosul ce razbateau din fiecare fraza.
Asemenea lui George Cosbuc, Nicolae Labis compunea, la rugamintile fetelor din sat, scrisori pentru tinerii plecati în armata. În poemul intitulat În refugiu, redactat prin 1951 si publicat postum, poetul marturisea a fii deprins “ ritmurile nu din carti”, ci “ la hora din dant”, iar rimele “din bocete si colinde”. Afirmatia se dovedeste a fi reala. Neobisnuit de receptiv la formele culturii orale, copilul a fost ajutat de un accident banal sa-si dezvolte eruditia folclorica. În Moldova de sus era obiceiul, pastrat si astazi în satele de munte, sa se rosteasca la nunta traditionalele oratii. La o astfel de ceremonie, un invitat “ dintre cei batrâni s- aîmpleticit într-un vers, si atunci frageda odrasla a învatatorului a reluat de la capat oratia, tanând asistenta muta aproape un ceas. Tatal l-a mustrat la sfîrsit cu un cuvânt greu, de tandrete. Unde învatase el pâna atunci toata datina muntilor dimprejur în limbajul natural ?!”
Din clasa a-IV-a primara, versurile se vor ivi tot mai des în caietele sale. În timpul liceului, Nicolae Labis a tinut un jurnal, cu titlul Antologie si Informatii Literare. În paginile lui îsi însera gândurile, nota versuri razlete, ivite în febra creatiei, precum si titlurile cartilor citite, împreuna cu scurte rezumate; uneori, transcria pasajele care i se pareau deosebit de atragatoare. Prin 1963 cineva a vazut caietul acesta si a retinut surprins ca tânarul elev citea aproximativ...patruzeci de volume lunar. Este plauzibil, acum, ca multe din versurile recitate în turneele efectuate cu echipele artistice între anii 1947-1950 îi apartin!
În noiembrie 1950, Nicolae Labis a fost invitat sa partic...