Argumentare la genul liric “Lacul ” de Mihai Eminescu

Genul liric include totalitatea operelor literare in carea utorul isi transmite mesajul care consta in sentimente , trairi , idei, convingeri in mod direct . Liricul este prin excelenta domeniul maximei subiectivitati. Textul se structureaza in jurul eului liric ce devine o marca distinctiva a genului. Eul liric este acea voce interioara la care autorul apeleaza pentru a-si marturisi gandurile si sentimentele. Stuctura textului poate fi evidenta exterioara dar si interioara in functie de mobilitatea ideilor. Prezenta imaginilor artistice ofera densitate textului. Limbajul artistic conduce catre incifrare iar elementele prozodice definitiveaza textul si ofera de cele mai multe ori muzicalitate.
Lirica romaneasca si-a gasit expresia absoluta in opera lui Eminescu supranumit regele sau “luceafarul” poeziei noastre. Printre opereke reprezentative se numara si textul intitulat “Lacul”.
Structura textului este consacrata in genul liric. Poezia se organizeaza in 5 stofe de tip catren. La nivelul structurii interne putem delimita patru tablouri. Primul tablou corespunde strofei intai si delimiteaza un cadru romanitic. Al doilea tablou se concreatizeaza in jurul strofei a doua si descrie asteptarea poetului. Al treilea tablou contine urmatoarele doua strofe si reda un posibil ritual al iubirii pe cand cel de-al patrulea tablou realizat in ultima strofa contine constientizarea tristei realitati.
Eul liric reprezinta in acest text o prezenta explicita, dar observam o multiplicare a ipostazelore sale caci daca in primul si in al doilea tablou el este redat prin forme verbale si pronominale de persoana I singular in tabloul al treilea se observa prezenta preferinta pentru persoana I plural, iar in ultima parte a textului constatam revenirea la ipostaza primara. Aceasta trecere poate fi explicata prin setea de implinire prin eros a poetului. In singuratatea sa poetul aspira catre o echilibrare