Idila este o specie a liricii erotice, in care este ilustrata viata si dragostea manifestate in mijlocul naturii sau in cadrul rustic, intr-o forma optimista sau idealizata
Pastelul este specia lirica, in care poetul descrie un tablou din natura, apeland la imagini vizuale si auditive, precum si la figuri de stil specifice.
Semnificatia titlului. Titlul se numeste simbolic cadrul naturii feerice, printr-unul dintre cele mai intalnite elemente din lirica eminesciana, lacul. Toate celelalte elemente care compun decorul in care urmeaza sa se manifeste iubirea – trestiile, barca, luna, nuferii – converg necontenit catre lacul din mijlocul codrului. In vizuina lirica a lui Mihai Eminescu, apa este un element al vietii, al profunzimii trairilor interioare, sugerand intensitatea sentimentului de iubire ideala si visul implinirii acesteia in cadrul unei naturi feerice, ocrotitoare.
Tema poeziei o constituie aspiratia poetului pentru o iubire ideala, cu o poveste de dragoste imaginata intr-un cadru natural rustic, cu care se contopeste trairea interioara a eului liric
Continutul poeziei. Poezia ,,Lacul” este alcatuita de catre cinci strofe a cate patru versuri sau din cinci catrene, organizate gradat ca stare sufleteasca, de la speranta implinirii iubirii pana la tristetea sfasaietoare din final. Compozitional, poezia poate fi structurata pe doua planuri, unul real, exterior care cuprinde tabloul descriptiv al naturii si altul ideal, interior, al visului de implinire a iubirii absolute.
Strofa intai descrie cadrul naturii, decorul in care eul liric va exprima dorinta arzatoare de a simti in profunzime sentimentul de iubire absoluta. Imaginea vizuala, construita prin epitete cromatice, a lacului ,,albastru”, incarcat de ,,nuferi galbeni”, este la inceput statica apoi creste in dinamism , in miscare, umanizandu-se, deoarece tresare emotional ,,in cercuri albe” Tabloul naturii anticipeaza, astfel, emotia poetului in asteptarea nerabdatoare a iubitei.
Strofa a doua compune