Lacustra II
Poezia „Lacustra” face parte din volumul de debut „Plumb”, aparut în 1916, si este emblematica pentru atmosfera dezolanta, specifica liricii lui George Bacovia, exprimând prin simboluri si sugestii trairile si starile sufletesti ale poetului.
Simbolul „lacustra” are drept corespondent in natura o locuinta temporara si nesigura, construita pe apa, si sustinuta de patru piloni, ceea ce sugereaza faptul ca eul poetic este supus pericolelor, de aceea se autoizoleaza, devenind un însingurat în societatea de care fuge.
Tema poeziei ilustreaza conditia nefericita a poetului într-o lume ostila, meschina, incapabila sa înteleaga arta adevarata, prin folosirea motivelor specific bacoviene, ca motivul singuratatii, al nevrozei, al golului sufletesc, motivul ploii, al terorii de apa, iar muzicalitatea versurilor data de verbele la gerunziu, exprima sentimentul de claustrare a eului liric în aceasta lume sufocanta, apasatoare.
Ideea poeziei o constituie starea de dezolare si disperare a poetului, data de imposibilitatea de adaptare si supravietuire într-o lume mediocra, superficiala, supusa degradarii morale si materiale.
Poezia „Lacustra” de George Bacovia este alcatuita din patru catrene, dispuse într-o simetrie perfecta, prima strofa este reluata în finalul poeziei, schimbându-se numai versul al doilea, pentru a accentua scurgerea implacabila a timpului si solitudinea omului in societatea ostila si apasatoare. Discursul liric este construit pe doua planuri suprapuse unul exterior, al lumii materiale si al naturii, si planul interior, al vietii psihologice, al trairilor dezolante, resimtite în profunzimea sufletului unui artist care nu se poate adapta realitatii ostile.
Strofa întâi exprima simbolic ideea de atemporalitate existentiala ca stare de permanenta sâcâitoare a eului liric „de atâtea nopti” poetul percepe direct, „aud” , ploaia care este atât de distrugatoare de materie încât efectele sunt apocaliptice „aud materi