Leonida Pascalopol II


Leonida Pascalopol-caracterizare – 1
George Calinescu: Enigma Otiliei

În ambianta casei din strada Antim, prezenta lui Leonida Pascalopol e un lucru straniu. Mosierul bogat si manierat e într-o neconcordanta prea izbitoare (pentru a observa el însusi) cu Costache si rudele sale.
Privindu-l pe mosier, baiatul constata ca „era un om cam de vreo cincizeci de ani oarecum voluminos, totusi evitând impresia de exces, carnoc la fata si rumen ca un negustor, însa elegant prin finetea pielii si taietura englezeasca a mustatilor carunte. Parul rar, dar bine ales într-o carare care mergea din mijlocul fruntii pâna la ceafa, lantul greu de aur cu breloc la vesta, hainele de stofa fina, parfumul discret în care intra si o nuanta de tabac, toate acestea reparau cu desavârtire, în apropiere, neajunsurile vârstei si ale corpolentei”.
Caracterizarea este aparent facuta de autor, caci în realitate Pascalopol este privit de Felix, iar cititorul retine amanuntele pe care Felix, el însuti, le retinuse. Se insista de la început asupra chipului, iar elementele care compun întregul sunt nu rareori contraste: „rumen ca un negustor, însa elegant prin eleganta pielii”, „oarecum voluminos, totuti evitând impresia de exces”.
Dintre toate personajele, autorul insista cel mai mult asupra tinutei lui Pascalopol. Îi sunt descrise în amanuntime hainele, croiala lor, culoarea: „Pe la orele sase, o trasura cu doi cai albi, aceeasi din seara precedenta, se opri în fata portii, si din ea coborâ Pascalopol, îmbracat într-un costum pepit, bine croit, cu ghete albe, cu floare la butoniera si cu canotiera pe cap”. Toate acestea alcatuiesc un contrast izbitor între Giurgiuveanu si mosierul bogat, admirat de toata familia Tulea si escrocat uneori fara jena, ba de mos Costache, care-i „ciupea” câte o suma oarecare de bani, ba de Aglae, care se asaza la ma