Limba latina, limba Romei antice si a teritoriilor invecinate Latium-ului. Datorita expansiunii romane, limba latina a fost dusa in toate zonele cunoscute ale lumii antice si a devenit limba dominanta a Europei de Vest. A fost limba invataturii si diplomatiei pana in secolul al XVIII-lea si a liturghiei Romano-Catolice pana tarziu in secolul XX.
Limba latina nu era originara din Italia ci a fost adusa in Peninsula Italica in timpuri preistorice de italicii ce migrau din nord. Latina este un membru al subfamiliei italiene de limbi indo-europene; printre limbile indo-europene non-italice, se inrudeste cu sanscrita si greaca si cu subfamiliile germanice si celtice. In Italia, latina a fost la inceput dialectul regiunii din jurul Romei. In limbile italice, latina, faliscana si alte dialecte formau un grup latin diferit de celelalte limbi italice cum ar fi oscana si umbriana. Vechi inscriptii in limba latina au supravietuit din secolul VI i.Hr.; cele mai vechi texte scrise in latina romana dateaza din secolul III i.Hr. Latina a fost influentata de dialecte celtice din nordul Italiei, de limba non-indo europeana etrusca din centrul Italiei si de greaca, care a fost vorbita in sudul Italiei din secolul VIII i.Hr. Sub influenta limbii si literaturii grecesti, care a fost tradusa pentru prima data in latina in a doua jumatate a secolului III i.Hr., latina s-a transformat treptat intr-o mare limba literara.
Limba latina literara poate fi impartita in patru perioade, ce corespund in general cu perioadele literaturii latine.
Prima perioada - 240-70 i.Hr. - cuprinde scrierile lui Ennius, Plautus si Terent.
A doua perioada - epoca de aur - 70 i.Hr.-14 d.Hr. - faimoasa pentru scrierile in proza ale lui Iulius Cezar, Cicero si Livy si pentru scierile poetice ale lui Catullus, Lucretius, Virgil, Horatius si Ovidiu. In aceasta perioada, atat in praza cat si in poezie, limba latinaa s-a dezvoltat intr-o limba foarte artistica, obtinand cea mai mare flexibilitate s