Lirica eminesciana imbina sentimentul dragostei pentru fiinta iubita cu adoratia fata de frumusetile naturii, caci starea sufleteasca ia nastere , se implineste sau se consuma intr-un decor mirific, de basm. Poezia Lacul se incadreaza in creatiile idilice in care predomina natura cu cunoscutele ei elemente specifice eminesciene
-lacul, codrul, izvorul, luna, teiul etc.- in care se remarca muzicalitatea versurilor si intensitatea sentimentelor.
Tema poeziei este reprezentata de dorinta arzatoare a iubitului de implinire a iubirii , insa totul ramane in stadiul de dorinta pentru ca visul se naruie, neputandu-se realiza.
In primul rand decorul presupusei intalniri este impresionant atat prin fumusete , cat si prin puterea de sugestie multe dintre elementele acestuia fiin considerate specific eminesciene.Vraja peisajului este sporita si de prezenta lunii, caci cadrul natural este nocturn dar si de plasticitatea imaginilor realizate ,de imbinarea celor vizuale cu cele auditive sau de muzicalitatea interioara a versurilor.
In prima parte a operei este prezentat motivul asteptarii, infatisand posibila intalnire cu iubita „Si eu trec de-a lung de maluri/Parc-ascult si parc-astept.” Poetul nu realizeaza un portret al fiintei iubite pentru ca dorinta acestuia sa nu se indrepte catre cineva anume , ci catre o iubire ideala pe care o doreste implinita tot la modul ideal.
In a doua parte a poeziei este generat visul de iubire al poetului de starea de asteptare si singuratate. El evidentiaza armonia naturii , asemenea unui joc fascinant de culori si de sunete , un cadru idilic in care vede posibila implinirea iubirii.
In ultima parte visul ia sfarsit si eul liric revine la realitate deorece constientizeaza faptul ca totul e fictiune totul este zadarnic. Aici se contureaza deceptia si singuratatea care se consuma in acelasi decor dar totusi umbrit de durere.
Armonia versurilor realizata prin asonante , aliteratii si elemente de versificatie contribuie la sugerarea atmos