Ministerul Educatiei si Stiintei



Liceul Teoretic cu Profil de Arte
„M. Berezovschi”
Portofoliu la Limba si Literatura
Româna













Chisinau, 2005





Literatura – arta a cuvîntului

Din Antichitate pîna în prezent se încearca definirea specificului literar, stabilirea unor criterii precise de disociere a literaturii de „nonliteratura” sau „pseudoliteratura”. Estetica clasicista a propus conceptul de belles letres („scrieri frumoase”), care deosebeste literatura de celelalte manifestari verbale scrise prin calitatea limbajului folosit, adica prin scrisul „frumos”, „ornat”, „calofil” cu artificii retorice improprii exprimarii obisnuite. Literatura, asadar, a fost si mai este considerata arta a cuvîntului, un limbaj deviat de la norma vorbirii comune. Roman Jackobson introduce notiunea de literaritate (literaturnost). Într-o definitie din 1921 el spune: „Obiectul stiintei literare nu este literatura, ci literaritatea, adica ceea ce face dintr-o opera data o opera literara”. Jackobson e de parerea ca literatura nu trebuie cautata în subiectul/tema/motivele unui text, ci în stilul/ structura acestuia. Cu alte cuvinte, textul artistic se diferentiaza de celelalte tipuri de texte nu atît prin ce descrie, dar cum descrie. În opinia lui Jackobson, comunicarea verbala se transforma în una literara atunci cînd ea contine un limbaj figurat (conotativ).
Limbajul figurat îi arata destintarului ca el se afla în fata unui fenomen lingvistic care se evidentiaza pentru propria sa valoare. Mesajul se autooglindeste, atragîndu-i atentia receptorului ca se afla în fata unei comunicari neobisnuite. Literatura apare, astfel, ca o abatere de la norma vorbirii obisnuite, abatere ce declanseaza efecte emotionale, estetice. Teoria lui Jackobson nu poate fi însa acceptata astazi. În primul rînd, literatura nu mai poate fi confundata cu limbajul figurat/conotatia. Poezia actuala utilizeaza deseori un limbaj tranzitiv, lipsit de figuri, apropiat de cel al prozei. Arta cuvîntului î