LITERATURA POPULARA:
Literatura populara este o parte semnificativa a folclorului românesc ,care înseamna totalitatea productiilor întelepciunii unui popor (artistice, literare,muzicale,plastice, coregrafice, dramatice),create si transmise prin cuvânt si practici de catre popor. Folclorul face parte integrata din cultura nationala si defineste spiritul unui popor. La UNESCO, România figureaza cu trei cuvinte: dor, doina si colind, care defineste, între popoarele lumii, specificul spiritual al românilor.
Primele productii ale literaturii populare au fost publicate de catre poetul Vasile Alecsandri în culegerea „Poezii populare. Balade:(Cântece batrânesti)” din 1852 ,al carui moto a devenit celebru:”Românul e nascut poet”, despre care bardul de la Mircesti afirma ca este „înzestrat de natura cu o închipuire stralucita si cu o inima simtitoare”.
Trasaturile:
-Caracterul oral reprezinta trasatura specifica fundamentala a literaturii populare si consta în faptul ca aceasta este creata, pastrata prin viu grai, de la o generatie la alta, de catre rapsozi.
-Caracterul traditional are în vedere existenta, în cadrul literaturii folclorice, a unui sistem prestabilit de mijloace de expresie artistica, într-o diversitate nesfârsita de variante , tipuri de variante sau de opere folclorice noi.
-Caracterul colectiv reprezinta particularitatea operei literare folclorice de a fi produsul artistic al unei constiinte colective. Numai colectivitatea asigura drept de circulatie în mai multe arii geografice unui produs folcloric creat de un individ anonim.
-Caracterul anonim este direct determinat de oralitatea folclorului. Opera literara folclorica nu este marcata de identitatea vreunui autor individual, însa poarta pecetea talentelor umane care au participat la desavârsirea ei.
-Caracterul sincretic reprezinta contributia mai multor modalitati artistice(sau a mai multor arte) la realizarea unor opere folclorice: de pilda, poezia(doina, balada)se cânta sau se scandeaza în ritmul jocului(ca strigaturile);colindele se cânta dar se si reprezinta într-un spectacol în care îmbracamintea, obiectele si instrumentele traditionale au semnificatii precise; formulele de inovatie sau tamaduitoare (descântece curative, vraji, blesteme) presupun nu numai un text, ci si un ritual, o gestica cu valoare magica.
Teme si motive:
-comunitatea om-natura cu motivele : transhumanta, testamentul, alegoria viata-moarte(balada-Miorita)
-jertfa pentru creatie cu motivul zidului parasit ,al surparii zidurilor, al visului, al sotiei zidite, motivul lui Icar(balada Manastirea Argesului)
-tema iubirii cu motivul adoratiei, jaluirii, mândriei, blestemului(doinele)
-binele si raul, cu învingerea binelui asupra raului, în basmele si povestile populare
-dorul, o simtire româneasca unica, un sentiment complex care exprima iubire,durere,jale, speranta
-jalea este exprimata mai ales în cântecele populare si este un cuvânt(ca si dor) intraductibil
-înstrainarea ,cu motivul dezradacinarii, cuvântul „acasa” este specific românilor, nu înseamna casa personala, ci o stare de spiritualitate, de asemenea unica
-revolta este o atitudine spirituala regasita mai ales în doine, cu motive diverse ca: haiducie, nenoroc, catanie
-ireversibilitatea timpului este o tema filozofica a mitologiei românesti ilustrata în doine, balade populare si care a fost preluata de cei mai m,ari poeti români în poezia culta(M.Eminescu,L.Blaga)
Miturile populare sunt acele povestiri cu subiect ce ilustreaza un obicei, un eveniment creator petrecut în timpuri primordiale, la începutul lumii.Faptele au semnificatii mitice, caracterizate prin permanenta si repetabilitatea, ceea ce a nascut conceptele de timp mitice si timp istoric. Personajele sunt asemenea mitice, cu puteri supranaturale si cu trasaturi simbolice(Fat-Frumos, Ileana Cosânzeana, Muma Padurii, Zmeul, Zburatorul).Miturile exprima un model moral si comportamental peren, care ilustreaza specificul spiritualitatii nationale românesti, constituindu-se în aceea ce se numeste populara.
Cele patru mituri esentiale din literatura populara au fost definite de criticul George Calinescu:
1.Mitul jertfei pentru creatie(mitul estetic) este prezentat de balada populara „Manastirea Argesului” si exprima credinta ca nici o opera nemuritoare nu se poate realiza fara sacrificiu. Mitul mai este cunoscut si sub numele de „mitul mesterului Manole”
2.Mitul mioritic sau mitul transhumantei este ilustrat în creatia populara de balada „Miorita” si exprima atitudinea omului în fata mortii, pe care indevidul si-o asuma ca pe un dat firesc, cape cealalta latura a existentei, de aceea balada a fost realizata prin alegoria viata-moarte.
3.Mitul erotic sau mitul puberal este cunoscut si ca „mitul Zburatorului”, fiind ilustrat de povestea populara a Zburatorului, pe care Ion Heliade Radulescu a vers...