Literatura româna interbelica
1.) Reviste si tendinte în evolutia literaturii
Perioada interbelica cuprinde anii 1918-1944. Aceasta perioada se caracterizeaza pe plan european prin înfrângerea Germaniei în timpul primului razboi mondial, prabusirea imperiului Austro-Ungar si revolutia din Rusia. Pe plan national se realizeaza unitatea nationala si integrarea în ritmul european de modernizare.
În literatura tendintelor umaniste democratice care domina în epoca li se opune forme de ideologie rasiste. Fasciste, reactionare. De aceea viata literatura cunoaste conflicte si polemici violente. În acest contest se impun personalitati ca Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mateiu Caragiale, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, ion Barbu, Eugen Lovinescu, Tudor Vianu.
2.) Reviste si curente
Dupa primul razboi mondial ziare cu pagina literara si reviste literare sporesc la numar. Asa avem “Viata româneasca”. Apare la 6 martie 1906 la Iasi sub conducerea lui Constantin Stere, si Paul Bujor, director stiintific devine profesorul dr. Ion Cantacuzino, iar proprietarii revistei sunt Constantin Stere, Ion Botez, Garabet Ibraileanu. Din 1915 directorul unic al revistei ramâne Garabet Ibraileanu. În timpul primului razboi mondial revista îsi înceteaza aparitia pâna în 1920 când reapare sub conducerea lui Ibraileanu. Din 1930 revista se muta la Bucuresti, conducerea fiind preluata de Mihail Relea si George Calinescu. Din 1948 va apare seria care continua si azitazi.
În “Viata româneasca” accentul se pune pe autenticitate si specificul national înteles ca dimensiune sociala, important fiind poporul si rasa europenizarea ca asimilare a spiritului national repudierea decadentismului si simpatia pentru taranime.
În jurul acestei reviste se dezvolta curentul literal cunoscut sub numele poporanism. Dintre scriitori de la “Viata româneasca” amintim pe Spiridan Popescu, Calistrat Hogas, Jean Bart, Patascanu, Mironescu, Sadoveanu, Topîrceanu, Ionel Teodoreanu si altii.
În perioada in
