TEXTUL DESCRIPTIV, NARATIV, ARGUMENTATIV, DIALOGUL
1.Textul descriptiv
„Din soseaua care vine de la Cârlibaba, întovarasind Somesul când în dreapta, când în stânga, pâna la Cluj si chiar mai departe, se desprinde un drum alb mai sus de Armandia, trece râul peste podul batrân de lemn, acoperit cu sindrila mucegaita, spinteca satul Jidovita si alearga spre Bistrita, unde se pierde în cealalta sosea nationala care coboara din Bucovina prin trecatoarea Bârgaului.
Lasând Jidovita, drumul urca anevoie pâna ce-si face loc printre dealurile stâmtorate, pe urma însa înainteaza vesel, neted, mai ascunzându-se printre fagii tineri ai Padurii Domnesti, mai poposind putin la Cismeaua-Mortului, unde picura vesnic apa de izvor racoritoare, apoi coteste brusc pe sub Râpele-Dracului, ca sa dea buzna în Pripasul pitit într-o scrântitura de coline.
La marginea satului te întâmpina din stânga o cruce strâmba pe care e rastignit un Hristos cu fata spalacita de ploi si cu cununita de flori vestede agatata de picioare. Sufla o adiere usoara, si Hristos îsi tremura jalnic trupul de tinichea ruginita pe lemnul mâncat de carii si înnegrit de vremuri.
Satul parca e mort. Zapuseala ce pluteste în vazduh tese o tacere nabusitoare. Doar în rastimpuri fâsie alene frunzele adormite prin copaci. Un fuior de fum albastrui se opinteste sa se înalte dintre crengile pomilor, se balabaneste ca o matahala ametita si se pravale peste gradinile prafuite, învaluindu-le într-o ceata cenusie. (…)
Casa învatatorului este cea dintâi, taiata adânc în coasta unei coline, încinsa cu un pridvor, cu usa spre ulita, si cu doua ferestre care se uita tocmai în inima satului, cercetatoare si dojenitoare. Pe prichiciul pridvorului, în dreptul usii, unde se spala dimineata învatatorul, iar dupa-amiaza, când a ispravit treburile casei, d-na Herdelea , strajuieste o ulcica verde de lut. În ograda, între doi meri tineri, e întinsa vesnic frânghia pe care acum atârna niste camasi femeiesti de stamba. În umbra camasilor, în nisipul fierbinte se scalda câteva gaini, pazite de un cocos mic cu creasta însângerata.
Drumul trece peste Pârâul-Doamnei, lasând în stânga casa lui Alexandru PoP-Glanetasu. Usa e închisa cu zavorul; coperisul de paie parca e un cap de balaur; peretii varuiti de curând de-abia se vad prin sparturile gardului.
Pe urma vine casa lui Macedon Cercetasu, pe urma casa primarului Florea Tancu, pe urma altele… Într-o curte mare rumega, culcate, doua vaci unguresti, iar o baba sade pe pripa, ca o scoaba, prajindu-se la soare, nemiscata, parc-ar fi de lemn…
Caldura picura mereu din cer, îti usuca podul gurii, te sugruma. În dreapta si în stânga casele privesc sfioase din dosul gardurilor vii, acoperindu-si fetele sub stresinile stirbite de ploi si de vite. ”
Textul este un discurs descriptiv: descrierea drumului care duce în satul Pripas si care strabate satul.Vizibila este functia referentiala, prin care se ofera lectorului informatii obiectuale. Descriptorul/lector, dotat cu competenta lingvistica, un memorandum lexicologic,o descriere tip “carte postala”, în care lumea este decupata în “unitati”: drum, râu, padure, cruce, case. Descrierea este un continuum de fraze în care putem interveni, privirea vagabondeaza într-un hazard al realitatii oferind descriptorului o libertate totala. Descriptorul putea foarte bine sa aleaga alta modalitate de ordonare a termenilor în spatiu, lucru pe care îl si face atunci când drumul este urmarit prin ochii lui Herdelea care partseste satul sau prin ochii naratorului care paraseste universul fictional. Descriptorul comenteaza lumea fictiunii si o interpreteaza, pe când descriptorul e un receptor a carui activitate este fie retrospectiva, un receptor învatacel al descriptorului maestru care poseda cunostinte lexicale si enciclopedice pe care le transmite în mod didactic. El descentralizeaza structurile logice ale enuntului si centralizeaza structurile pragmatice ale participantilor la enuntare (Ph. Hamon1)
Ordonând elementele unei topografii imaginare, descriptorul realizeaza o topografie a unui loc oarecare (dupa Fontanier), un enunt didascalic prin care transmite lectorului/descriptor indicatii explicite ale regiei necesare întelegerii globale a textului. Aceasta descriere estre facuta de narator cu rolul de a prezenta cadrul actiunii, de a crea impresia de verosimilitate. Descrierea traieste la nivelul concret al textului numai sub forma cuprinsa într-o secventa (descrierea crucii) care urmeaza dupa o secventa ( descrierea drumului) si precede alta secventa ( descrierea caselor) descrietrea este un succedaneu artificial al realitatii deschise si infinite: ea pare a se varsa si la un capat si la altul al drumului, sugerând o totala lipsa de granite. Descrierea devine locul unei non-închideri si a unei non-structuri cu proliferare lexicala, cu saturatie imprevizibila: soseaua, drumul, podul Jidovita, cealalta sosea, dealur...