UNIVERSITATEA BACAU
FACULTATEA DE LITERE SI STIINTE
SECTIA FILOLOGIE
SPECIALIZAREA LIMBA SI LITERATURA ROMÂNA -
LIMBA SI LITERATURA FRANCEZA
LUCRARE DE DIPLOMA
FIGURA IFIGENIEI ÎN OPERA
LUI EURIPIDE, GOETHE SI MIRCEA ELIADE
COORDONATOR STIINTIFIC:
CONF. UNIV. DR. LEONIDA MANIU
CLIMA IULIANA - MARIA
BACAU, 2000
BACAU, 2000
CUPRINS
Argument.........................….....................................................4
I Mitologie si literatura...........................................................…6
II Momentul Euripide...............................................................14
III Momentul Goethe...................................................….........34
IV Momentul Eliade.................................................................48
V Interferente revelatoare........................................................60
Prezentarea citatelor în original...............................................69
Bibliografie..........................................................................….71
ARGUMENT
În zorii gândirii sale deductive, omenirea a creat lucruri carora periodic ea li se adreseaza. Transmiterea lor s-a facut printr-un instrument extrem de divers: semn, gest, rit, simbol, grai oral si scriere. Alaturi de miturile existente, omenirea a compus de-a lungul istoriei o serie de alte mituri. Pe unele le-a uitat, pe altele le-a rememorat. În aceste împrejurari, oamenii au simtit nevoia de a-si redefini pozitia spirituala fata de mitologie, fata de ansamblul în sine al miturilor. Aceleiasi agonii de redefinire a pozitiei fata de mit i se circumscrie si lucrarea de fata, ce-si ia drept argument major certitudinea ca mitul a intrat de mult în circulatia larga a culturii scrise. Mitul este cea mai veche stare culturala a mintii omenesti si astfel el acopera, în modurile cele mai diferite, aproape toate formele ulterioare ale gândirii omenesti.
Mitul a turnat în propria-i matrice fapte, evenimente si fenomene reale, din spectacolul insolit si enigmatic al lumii, dar care depaseau puterea de întelegere a spectatorului. Acest spectator era mai totdeauna victima, beneficiar sau privitor implicat emotional, nu si fizic, în marginea enigmelor si încifrarilor spectaculare ce vor fi avut loc. În acest sens, o observatie are dreptul sa se impuna cu titlu de axioma: fantezia oamenilor, niciodata, în nici un timp, n-a fost si nu este capabila sa nascoceasca nimic de unde n-a fost si nu este nimic. Omul nu putea sa-si imagineze ansamblul atâtor mistere si enigme câte încorporeaza miturile, daca n-ar fi avut un sprijin în cunoasterea concreta a lumii înconjuratoare. În acest sens, primele dezvoltari epice asupra miturilor au fost elaborate într-un cadru mistic, generatiile urmatoare sporind materia primordiala a naratiunii. Incluse apoi într-un sistem încifrat cu valoare initiatica, aceste mosteniri au fost încorporate, o data cu trecerea timpului, drept sistem de codificare de catre religiile ce s-au organizat în jurul acestor mitologii. Organizarea ecleziastica ce a realizat dogmatizarea întregului corp mitologic sub forma de ritual, a constituit pasul urmator. Prin faptul ca miturile omenirii s-au format în anumite etape de tensiune psiho-sociala, ele corespund într-o anumita masura etapelor de modificare structurala a conditiei umane.
(((((
1 Andr( Bonnard, Civilizatia greaca, vol. I, Bucuresti, Ed. Stiintifica, 1969, p. 156.
2 George Calinescu, Estetica basmului, Bucuresti, Ed. pentru Literatura, 1965.
În capitolul (Oamenii si zeii(, autorul elvetian arata ca în patria lui Homer, Hesoid si Eschil, credintele religioase aveau radacini mitologice si folclorice. (Mitologia greaca are aspectul încarcat si stufos al unui folclor. În realitate este si un folclor( 1. Asadar stravechiul folclor a creat în epoca preliterara mituri, legende istorice, basme, cântece populare si imnuri religioase. A urmat apoi un proces de fuziune a acestora cu creatia culta, adica, dupa G. Calinescu 2, zestrea poetica a înfloritoarei civilizatii egeene din mileniul al ll-lea î.e.n. ca de altfel si legendele mitologice eline au un sâmbure de adevar istoric.
Mit si rit sunt expresiile complementare ale aceluiasi destin, ritualul constituind aspectul liturgic al mitului, iar mitul însemnând realizarea unui destin de-a lungul unei istorii traite. Dezvolr...