Luceafarul
Mihai Eminescu

1. Despre autor:
Mihai Eminescu a fost si este cl mai mare poet si scriitor romana, “ultimul mare poet romancier”, care a realizat o opera monumentala a trditiilor populare si culte nationale, “depasindu-le prin geniul si munca sa” (Zoe Dumitrescu Busulenga).
2. Creatii ale poetului:
De-a lungul vietii Mihai Eminescu a scris poezii cu caracter filozofic “Luceafarul”, poezii de inspiratie folcorica si mitologica “Revedere”, poezii ce au avut ca tema natura “Lacul”, “Dorinta” sau iubirea “Floare albastra”.
3. Incadrarea poemului:
Poemul a aparut in “Almanahul Societatii Academice Social-Literare Romania-Juna”, din Viena, in aprilie 1883. Este reprodus in revista “Convorbiri literare” si apare in volumul “Poezii”, cu modificari ale lui Titu Maioescu.
4. Geneza:
La baza poemului se afla basmul muntenesc “Fata din gradina de aur”, versificat de Eminescu dupa versiunea culeasa de germanul Richar Kunich; si mitul “Zburatorului” ce este valorificat in primul tablou al poemului, prin visul erotic al fetei de imparat, ajunsa la varsta dragostei, ea isi imagineaza intruparea tanarului in postaza angelica si demonica, pentru a vorbi cu acesta dupa legile pamantene.
5. Surse de inspiratie:
Mihai Eminescu a avut ca sursa de inspiratie “Lumea ca vointa si reprezentarea” a lui Arthur Schopenhauer, de unde a preluat viziunea antitetica dintre omul obisnuit si omul de geniu.
Omul obisnuit se caracterizeaza prin modestie, banalitate, neputinta de a-si depasi limita de actiune, dorinta oarba de a trai si a fi fericit in sensul realist.
Omul de geniu se caracterizeaza prin inteligenta profunda si meditatie, setae de cunoastere, puterea sacrificiului de sine pentru implinirea idealurilor, capacitatea de a-si depasi limitele conditiei.
6. Tema:
Tema poemului o reprezinta destinul omului de geniu preluat de la Schiopenhauer.
7. Titlul:
Titluil este numele celei mai luminoase stele. In termini alegorici “Luceafarul” este geniul purtator de lumina, solitar si neint