Lucian Blaga
Gorunul
?n limpezi dep?rt?ri aud din pieptul unui turn cum bate ca o inim? un clopot si-n zvonuri dulci ?mi pare c? stropi de liniste ?mi curg prin vine, nu de s?nge.
Gorunule din margine de codru, de ce m?-nvinge cu aripi moi at?ta pace c?nd zac ?n umbra ta si m? dezmierzi cu frunza-ti juc?us??
O, cine stie? - Poate c? din trunchiul t?u ?mi vor ciopli nu peste mult sicriul, si linistea ce voi gusta-o ?ntre sc?ndurile lui o simt pesemne de acum: o simt cum frunza ta mi-o picur? ?n suflet - si mut ascult cum creste-n trupul t?u sicriul, sicriul meu, cu fiecare clip? care trece, gorunule din margine de codru.
Eva
C?nd sarpele intinse Evei marul, ?i vorbi c-un glas ce rasuna de printre frunze ca un clopot de argint. Dar s-a intamplat ca-i mai sopti apoi si ceva la ureche ?ncet, nespus de ?ncet, ceva ce nu se spune ?n scripturi.
Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a soptit anume cu toate ca asculta si el. Si eva n-a voit s?-i spuna nici lui Adam. De-atunci femeia ascunde sub pleoape o taina si-si misca geana parca-ar zice ca ea stie ceva, ce noi nu stim, ce nimenea nu stie, nici Dumnezeu chiar.
Mugurii
Un vant de seara aprins saruta cerul la apus si-i scoate ruji de sange pe obraji. Trantit in iarba rup cu dintii- gandind aiurea-mugurii unui vlastar primavaratic. z Imi zic: "Din muguri amari infloresc potire grele de nectar" si cald din temelii tresar de-amarul tinerelor mele patimi.
(1919)
Lumina
Lumina ce-o simt navalindu-mi ?n piept c?nd te vad, oare nu e un strop din lumina creata ?n ziua dintai, din lumina aceea-nsetata ad?nc de viata?
Nimicul zacea-n agonie c?nd singur plutea-ntuneric si dat-a un semn Nepatrunsul: "S? fie lumina!"
O mare si-un vifor nebun de lumina facutu-s-a-n clipa: o sete era de pacate, de-avanturi, de doruri, de patimi, o sete de lume si soare.
Dar unde-a pierit orbitoarea lumina de-atunci -- cine stie?
Lumina ce-a simt navalindu-mi ?n piept c?nd te vad -- minunato, e poate ca ultimul strop din lumina creata ?n ziua dintai.
...
