Lumea fictiva


Naratorul este o voce a autorului, un “ambassador” al acestuia în lumea fictiva a operei, un eu epic al operei. Având în vedere unghiul din care un narrator reda lumea, exista 3 tipuri de asemenea unghiuri, numite perspective narrative. Perspectiva narativa este punctual de vedere al naratorului sau viziunea lui asupra lumii. Merita mentionat faptul ca într-o opera literara pot exista mai mult tipuri de perspectiva si se poate trece prin alternare de la o perspectiva la alta.
Prin urmare, exista perspectiva narativa subiectiva, a naratorului implicat afectiv în evenimentele prezentate. Naratorul joaca si rolul unui personaj, iar faptele nu sunt prezentate chronologic, ci într-o ordine personala dictata de propria constiinta. Naratorul comunica la persoana I si se concentreaza asupra propriului univers sufletesc, iar, din acest motiv, lumea prezentata se înfatiseaza cititorului dintr-un singur unghi. Aceasta perspectiva e specifica prozei psihologice si memorialistice.
Perspectiva obiectiva, „dindarat”, presupune un narator ce stie mai multe decât personajele si reda evenimentele fara sa se implice. El este un narator omniscient. Acest gen de perspectiva este specifica prozei realiste din secolul al-XIX-lea.
Perspectiva impersonala, “din afara”, presupune un narator ce stie mai putin decât personajele, el fiind doar un martor al avanimentelor pe care nu le comenteaza, lasând cititorului misiunea de a da semnificatie textului.
În continuare voi ilustra perspective narativa obiectiva prin analizarea romanului realist-obiectiv “Ion” de Liviu Rebreanu.
Fiind un roman de inspiratie rurala, romanul “Ion” de Liviu Rebreanu, publicat în 1920, prezinta lupta unui taran sarac pentru a obtine pamânt si consecintele faptelor sale. Tema secundara a romanului este tema iubirii, strâns împletita cu problematica pamântului.
Având ca trasaturi amploarea actiunii, desfasurata pe mai multe planuri, conflictul complex, prezenta unor personaje numeroase si realizarea unei