Vintilã Adrian-Valentin
Colegiul Economic Buzãu
Clasa a XI-a B




Reprezentarea artisticã a lumii muntenilor în romanul „Baltagul” de Mihail Sadoveanu




„Sadovenianismul, fenomen spiritual complex, reprezinta in primul rând, o rarisima capacitate asociativa, un aliaj de real si fabulos, de candoare, de revolta si sublim, artistul ridicându-se ca mai înainte Eminescu, de la personal si marginit la totalitate (…). Stilul sadovenian – sinteza de romantism, de echilibru clasic si fertile aluviuni folclorice – urmeaza hotarât particularitati ale fondului national. Intre linistea aproape siderala a pastorului din Miorita, intre linistea-miraj la astralul Eminescu si linistea-întelepciune (adica acord cu destinul) la Sadoveanu – filiatia e învederata. Sadoveanu, e, ca si Eminescu, un rezonator multiplu, in al carui suflet vibreaza milioane de sensibilitati. Dupa Eminescu, daca au creat valori incontestabile, pline de substanta umana, nimeni n-a realizat o mai completa harta a spiritualitatii poporului român in dominantele lui” (C.Ciopraga).
Romanul Baltagul, scris in numai 17 zile, aparut în 1930, are ca surse de inspiratie trei balade populare din care sunt preluate anumite teme si motive mitice: „Salga” (dorinta de împlinire a dreptatii), „Dolca” (ideea de legatura a omului cu animalul devotat), „Miorita” (tema, motivul, conflictul, conceptia asupra mortii).
Subiectul romanului.
Romanul debuteaza cu prezentarea locuitorilor din Magura Tarcaului, un sat din „muntii tarilor de sus”, printre care se numara si Vitoria Lipan care asteapta sa i se întoarca sotul plecat la Dorna sa cumpere niste oi si de la care nu a primit nici un semn. Pe masura ce timpul trece îngrijorarea patrunde din ce în ce mai mult în sufletul femeii care dupa ce apeleaza la preotul satului si la baba Maranda, vrajitoarea, se hotaraste sa plece în cautarea lui Nechifor, deoarece o