Vintilã Adrian-Valentin
Colegiul Economic Buzãu
Clasa a XI-a B
Reprezentarea artisticã a lumii muntenilor în romanul „Baltagul” de Mihail Sadoveanu
„Sadovenianismul, fenomen spiritual complex, reprezinta in primul rând, o rarisima capacitate asociativa, un aliaj de real si fabulos, de candoare, de revolta si sublim, artistul ridicându-se ca mai înainte Eminescu, de la personal si marginit la totalitate (…). Stilul sadovenian – sinteza de romantism, de echilibru clasic si fertile aluviuni folclorice – urmeaza hotarât particularitati ale fondului national. Intre linistea aproape siderala a pastorului din Miorita, intre linistea-miraj la astralul Eminescu si linistea-întelepciune (adica acord cu destinul) la Sadoveanu – filiatia e învederata. Sadoveanu, e, ca si Eminescu, un rezonator multiplu, in al carui suflet vibreaza milioane de sensibilitati. Dupa Eminescu, daca au creat valori incontestabile, pline de substanta umana, nimeni n-a realizat o mai completa harta a spiritualitatii poporului român in dominantele lui” (C.Ciopraga).
Romanul Baltagul, scris in numai 17 zile, aparut în 1930, are ca surse de inspiratie trei balade populare din care sunt preluate anumite teme si motive mitice: „Salga” (dorinta de împlinire a dreptatii), „Dolca” (ideea de legatura a omului cu animalul devotat), „Miorita” (tema, motivul, conflictul, conceptia asupra mortii).
Subiectul romanului.
Romanul debuteaza cu prezentarea locuitorilor din Magura Tarcaului, un sat din „muntii tarilor de sus”, printre care se numara si Vitoria Lipan care asteapta sa i se întoarca sotul plecat la Dorna sa cumpere niste oi si de la care nu a primit nici un semn. Pe masura ce timpul trece îngrijorarea patrunde din ce în ce mai mult în sufletul femeii care dupa ce apeleaza la preotul satului si la baba Maranda, vrajitoarea, se hotaraste sa plece în cautarea lui Nechifor, deoarece o multime de semne prevestitoare, asemeni unei chemari, o îndeamna la drum: îsi viseaza sotul trecând o apa neagra, tine post negru, cocosul cânta cu ciocul spre poarta, „semn de plecare”, iar „nourul catre Ceahlau e cu bucluc”.
Dupa ce pune ordine în gospodarie si vinde unele lucruri pentru a face rost de banii necesari calatoriei pe care urma sa o faca, Vitoria îi comanda fiului ei Gheorghita un baltag nou si pleaca însotit de acesta urmând întocmai drumul strabatut de barbatul ei. În fiecare localitate întreaba de „barbatul cu caciula brumarie si cal tintat”, aflând în felul acesta ca la Vatra Dornei Nechifor a cumparat 300 de oi si a pornit însotit de ciobani sa le coboare la iernat. Lipan era însotit de înca doi munteni, doua cunostinte vechi, care voiau sa cumpere de la el 100 de oi. Ajungând la Suha Vitoria constata ca aici au ajuns numai doi ciobani si nu trei. Întelege ca între Sabasa si Suha s-a petrecut omorul si întorcându-se la Sabasa gaseste câinele care îl însotise pe Nechifor si are certitudinea ca o va ajuta sa îsi gaseasca sotul. Calauzita de Lupu, Vitoria gaseste osemintele lui Nechifor într-o prapastie. Vitoria împlineste datinile necesare pentru mort, anunta autoritatile si se pregateste sa înfaptuiasca razbunarea. Aduna la înmormântare si oamenii stapânirii, cu domnul subprefect, aduna si gospodarii straini veniti de peste munte si pretinzând ca mortul i-a comunicat totul, ea reconstituie, dupa o logica taraneasca, cu o minutiozitate exacta, toate detaliile crimei. Cerând baltagul de la Calistrat Bogza, ea incita pe faptas prin întrebarea: „Ce te uiti, Gheorghita asa la baltag?, „este scris pe el ceva?”, ca apoi sa zica cu mirare: „Gheorghita, mi se pare ca pe baltag a scris sânge si acesta-i omul care a lovit pe tatal tau”. Bogza se pierde cu firea si în încercarea de a fugi este lovit de Gheoghita cu baltagul în frunte, iar câinele „se repezi la beregata, mestecând mormairi salbatice cu sânge”. La marturisirea pe care o cere muribundul, adevarul triumfa, iar pedeapsa devine justitiara, dupa legea locurilor „baltag pentru baltag”. Vitoria îsi reia preocuparile gospodaresti si se gândeste la pomenirea de 9 zile, 40 de zile, la aducerea Minodorei sa vada mormântul tatalui sau.
Structura romanului.
Pe parcursul romanului sunt evidentiate doua componente: una simbolica-mitica si cealalta epica realista, care se interfereaza pe parcursul întregului roman.
Organizat in 16 capitole, romanul subliniaza trei concepte fundamentale:
asteptarea femeii stapânita de neliniste si speranta, de semne rau prevestitoare (capitolele 1 – 6);
cautarea lui Nechifor de catre sotia si fiul sau (capitolele 7 – 13);
gasirea ramasitelor pamântesti ale lui Nechifor, ritualul înmormântarii, demascarea criminalilor, înfaptuirea actului justitiar;
Viziunea asupra lumii – mit si traditie, figura Vitoriei Lipan, rolul natu...