Macelarirea Luceafarului

Staniloiu Mircea Gergen Paul

Saturati de canoanele comentariilor literare care ni se par învechite, expirate si inactuale propunem o alternativa. Un nou tip de comentarii ce poate fi aplicat la examenele de admitere în liceu si facultate înca din anul acesta. Exemplificam prin urmatorul comentariu la binecunoscuta poezie a lui Mihai Eminescu, Luceafarul:

Acest poem multilateral dezvoltat, piatra de temelie a lirismului liricii poeziei lirice românesti, realizat în mod apoteotic cu dubitatia apolinicului având imprecatia si litota senariei unui solilocviu poliform (sau cretoformian) cuantifica chintesenta aparent sofobiana, putem spune chiar exoratroliforma.
Contrar opiniei majoritatii, Eminescu nu a fost nici pe departe cel mai mare poet al literaturii române. În realitate, el a cântarit 65 de kilograme si a avut 1,73 m, pe când Adrian Paunescu cântareste 125 kg si are 1,84 m. Totusi el a fost cel mai fotogenic poet, având masurile 90,60,90.
Poezia a aparut în forma sa desavârsita în anul anterior reproducerii sale. Ulterior a fost reprodusa. A fost publicata pentru prima data în almanahul revistei „Convorbiri Literare”, la erata. De asemenea, ea a mai aparut pe: rafturi de biblioteci, anticariate, tarabe de ziare, banci, pe sub picioare de paturi, prin teracote (temporar), iar în urma dezvoltarii tehnologiei pe internet, mai apoi preluat si tradus de civilizatiile extraterestre.
Actiunea poemului are loc atunci când s-a petrecut, iar personajele întâlnite sunt.
Poezia este compusa din 6 parti, 98 de strofe, 392 de versuri, 153 de virgule, 59 de puncte, 31 de punct si virgule, 161 de cratime, 26 de liniute de dialog, 11 semne de întrebare, 4 perechi de doua puncte, 6 semne de exclamare, 3 apostrofuri, 1960 de cuvinte +7%, 7056 litere +10%, 44% vocale si 56% consoane.
În prima parte autorul ne prezinta boschetul genealogic al fetei (cum ca ea ar fi fata de împarat). Se pare ca pa