Manjoala

I.L.Caragiale a creat o opera cu particularitati care o unicizeaza în contextul literaturii nationale,dar si universale,o opera în care se disting cu usurinta trei universuri diferite:comic,tragic si fantastic.
Tragismul si fantasticul îsi pun pecetea asupra creatiei sale nuvelistice (O faclie de Paste, Pacat, La hanul lui Mânjoala, Calul dracului, În vreme de razboi ), în timp ce nota comica se face simtita în schite ( D-l Goe, Vizita, Telegrame,Bubico ) si în cele patru comedii de moravuri si caracter ( O scrisoare pierduta, O noapte furtunoasa, Conu Leonida fata cu reactiunea ).
Scriitorul,care afirma:Eu nu scriu decât despre viata noastra si pentru viata noastra, caci alta nu cunosc si nici nu ma intereseaza, ca si Maiorescu si Eminescu se declara împotriva betiei de cuvinte, a incapacitatii de a gândi, precum si a parventismului.
Nuvela “La hanul lui Mânjoala” s-a publicat pentru prima oara in 1898, în Revista ilustrata “Gazeta Sateanului”.Textul a fost retiparit în volumele Momente (1901) si Nuvele,povestiri (1908)
Nuvela este o proza fantastica, fiind construita prin îmbinarea armonioasa a planului real cu cel fantastic.Actiunea nuvelei se desfasoara în doua planuri temporale si spatiale, unul obiectiv ,care înscrie evenimentele narate în prezentul realitatii si celalalt plan, subiectiv, al fabulosului mitic, ce tulbura subconstientul uman.
Tema nuvelei ilustreaza mitul folcloric al vrajitoarei malefice, care-i întoarce din cale tulburându-le mintile, scotând la suprafata dorinte ascunse, dare care, odata iesiti din cercul magiei diavolesti, îsi reiau fagasul normal al vietii.
Incipitul, sub forma monologului interior, contine informatia exacta referitoare la timpul si spatiul real si anume ca mai este „un sfert de ceas pâna la hanul lui Mânjoala..”.
Nuvela debuteaza cu planul real, prin monologul naratorului care este si personaj în ipostaza calatorului, aceasta opera fiind printre putinele opere ale lui Caragiale în care naratiunea este la per