Esecurile în dragoste
ale lui Victor Petrini@
Prozator modern, Marin Preda a fost preocupat de ideea cuplului, ca nucleu social, construindu-si romanul pe „mitul fericirii prin iubire”. Opera este o confesiune (scrisa la pers. I, semn al autenticitatii), eroul fiind martor-narator. Aflat la închisoarea cu gândul la posibila condamnare pe viata, eroul îsi rememoreaza viata la cererea avocatului, în scopul pregatirii apararii acestuia.
Eroul se afla într-o situatie-limita, scriind îsi retraieste viata pe care încearca sa o înteleaga. El devine o constiinta lucida care înregistreaza si sanctioneaza datele realitatii.
Victor Petrini, personajul personajul principal al romanului si martor, este un intelectual, asistent universitar la catedra de filozofie.
În adolescenta orgolios fiind si lipsit de tact, era ocolit de colegi si a fost obligat sa accepte anturajul unor amici cu o modalitate dubioasa (Anamache, Székely, Pretonian).
Într-un local o cunoaste pe Nineta Romulus, care i se daruieste lui Victor Petrini. În ciuda faptului ca acesta era o femeie cocheta si usoara, Victor se îndragosteste de ea. Nineta detesta batrânetea de care se teme si este convinsa ca numai sinuciderea poate încheia demn o viata care nu are sens pentru o femeie în care nu mai avea sens pentru o femeie în afara tineretii si frumusetii. Dupa ce si-a împlinit primul rol feminin în viata barbatului de lânga ea, Nineta dispare fara ca acesta sa o mai poata regasi o lunga perioada. Aflând, dupa mult timp, de legatura fiului lor cu o fata usuratica, parintii s-au indignat, fapt ce a dus la distrugerea sufleteasca a tânarului de familia sa.
Terminând liceul, se înscrie la Facultatea de Litere si Filozofie, unde experienta deceptionanta se repeta însa cu consecinte mai grave.
Se îndragosteste de una dintre cele mai frumoase studente Caprioara, îsi împart destinul o vreme, apoi misterioasa lui iubita dispare si moare în conditii necunoscute un timp. La insistentele anchetatorilor, studentul este nevoit sa recunoasca ca-si propusese sa se casatoreasca cu ea dupa terminarea studiilor, când ea a ramas însarcinata cu alt barbat (un student la medicina), care refuzase sa-si asume vreo responsabilitate. Victor îl iarta însa cere sa renunte la copil si tânara, va muri pe masa de operatie a unui ginecolog iresponsabil. Desi suspectat si judecat, Victor n-a putut fi condamnata din lipsa de probe, dar îsi reproseaza mai târziu lasitatea, simtându-se vinovat de moartea Caprioarei. La putin dupa moartea ei, Victor este în..p..at.
Devenit profesor, se împrieteneste cu un coleg de la catedra de limba si literatura româna, Petrica Nicolau. Astfel se va apropia de sotia acestuia, Matilda, pe care tânarul o întâlneste accidental pe strada, si în care vede un posibil ideal feminin. Desi colegul sau i se plânge ca are o casnicie nefericita cu o femeie mândra, orgolioasa si enigmatica, Victor nu tine cont de avertisment si se îndragosteste el, însusi de Matilda (femeie autoritara si posesiva).
Victor asista la despartirea cuplului (Matilda – Petrica). Se muta în casa eleganta a Matildei, casatorindu-se si traind doi ani de fericire. Matilda facea parte dintr-o comisie de arhitecti, în timp ce Victor fusese numit asistent la catedra de literatura si filozofie.
Treptat, Victor intuieste ca proaspata lui sotie nu-i pretuieste profesia si ca nu respecta conditia si nici statutul unui intelectual. La propunerea ei, Victor participa la o manifestare organizata pentru sarbatoarea zilei de 7 noiembrie. La întoarcerea lui acasa este surprins de raceala Matildei. Iese sa se plimbe si la întoarcerea gaseste casa goala. Matilda începea sa-si umileasca sotul în public la o petrecere. În drum spre casa, cei doi îsi fac reprosuri violente, Petrini simtând ca iubirea lor se încheiase.
Matilda îsi da nastere unei fetite, pe care o va boteza Silvia; devine geloasa pe dragostea totala a lui Victor pentru fetita (astfel acesta îsi va gasi în îmbratisarea tandra a copilului, calitatea de „cel mai iubit dintre pamânteni”). În urma divortului, Matilda luase fetita si se mutase la Bucuresti.
Într-o zi Victor gaseste pe biroul de la serviciu o floare pusa de o mâna necunoscuta. Gestul apartine unei tinere casierite, pe nume Suzy. Treptat se vor cunoaste. Idila cu ea îl încânta pe Victor, care îsi închipuie ca a gasit tot ceea ce Matilda nu-i oferise: o prietenie calda, ocrotitoare; sentiment reciproc de încredere. Suzy însa ascundea ceva mai grava parte a vietii ei anterioare (faptul ca este casatorit cu un barbat alcooic si agresiv).
Experientele trecute si esecurile sentimentale dureroase îl facusera mai atent (fata de Suzy) si îndoielile barbatului îndragostit se adâncesc. Îsi pune problema în ce masura dragostea nu-l împiedica sa o cunoasca asa cum este în realitate. În ciuda eforturilor, fiinta iubita ramâne enigmatica. Suzy este însarcinata, dar îi ascunde lui Victor si acest fapt. Pe...