Mascarada

I.L.Caragiale,ca scriitor citadin,evoca viata oamenilor de la sfârsitul secolului al XIX-lea si la începutul secolului XX,mai ales a bucurestenilor în viata de familie,scoala,justitie,prezinta “mofturile” si pe moftangii apartinând tuturor paturilor sociale si la toate vârstele.
O preocupare de viata cotidiana este si vizita-faptul de a merge la cineva în scopul întrevederii cu caracter prietenesc sau de curtoazie.
Destinata dialogului imediat cu publicul cititor de revista,schita,în cazul lui Caragiale,a luat forma,printre glume,calambururi,în paginile Moftului român ,condus de acesta de-a lungul seriilor din 1893 si 1901-1903 si în Universul lui Luigi Cazavillian care-l invitase la colaborare.Tinând cont de spatiul limitat al unei gazete,ea a presupus un veritabil exercitiu de concentrare a constructiei si de conciziune a stilului.
Schita a devenit astfel un instantaneu (“moment” cum o va boteza autorul prin volumul din 1901),comic si sarcastic,semnificativ pentru o întreaga epoca,aceea de sfârsit de secol al XIX-lea,cu mascarada raporturilor guvern-opozitie,a tipurilor si institutiillor pândite de precaritate,de lipsa fondului într-o democratie menita parca la o vesnica si tulbure pubertate.Este o creatie care democratizeaza literatura,o coboara în strada ridiculizând iluzia turnului de fildes si care demonstreaza ca nu exista un timp si un spatiu privilegiate ale eternului uman, ca acesta poate lua,extrem de veridic,tragic si comic,chipul moftangiului.
Desi de dimensiuni atât de reduse, fiind structurata pe un singur episod,desi se încadreaza fara efort în materialul interesat în primul rând de cotidian al presei,schita,prin valoare artistica are ca orice opera literara,un caracter exemplar:creeaza un univers coerent printr-o atitudine specifica fata de viata si de valorile ei.
Comedia limbajului este acaparatoare si în schita Bacalaureat publicata în Universul la 15 septembrie 1900.Dialogul devine pri