Mendebilul

Un vis ciudat il facu pe narator sa-si aminteasca de o perioada a tineretii lui, de cand era mic si se juca cu ceilalti copii din blocul de pe Stefan cel mare, Vova si Paul Smirnoff, Mimi, Lumpa, Luta, Dan, Marconi si „frate-su Chinezu”, Marian, Jean, Sandu si Nicusor.
Intr-o zi, la etajul 1 de pe scara 3 s-a mutat o mama cu un baietas care, desi fusese invitat de catre ceilalti sa se joace Vrajitroaca, prefera sa se uite la ceilalti.
Concluzia gastii a fost ca baiatul se dadea mare, si, vrand sa il faca sa ia o decizie, il prinsera intr-o zi si il trasera spre reteaua de canalizare, intentionand sa-l faca Vrajitroaca.
Baiatul se impotrivi si pana la urma se lasa la pamant, gemand si plangand, pana veni mama sa si il lua in casa.
Dupa-amiaza, baiatul se urca pe scara de incendiu a fabricii de paine Pionierul, cam pe la 3 sferturi din inaltima sa, iar cand ajunse in varf, printre strigatele oamenilor de la balcoane, se uita la Mimi si ii spuse ca lui nu ii place sa se joace Vrajitroaca, iar ceilalti l-au numit Mendebilul.
Chiar de a doua zi, ceilalti s-au lasat „subjugati de farmecul Mendebilului” si in loc sa se duca in santuri, au stat sa-i asculte povestile care ii fermecau foarte mult.
Isi alesesera un nou loc de joaca, mai retras, unde ascultau povestile Mendebilului si frazele de neinteles, ba chiar au alcatuit si un set de reguli de care cei din gasca trebuiau sa tina cont.
Intr-o zi, un barbat in camasa rosie veni cu o multime de lucruri de vanzare, printre care si un stilou pe o parte a caruia se vedea o fereastra dreptunghiulara ce infatisa, cand tineai stiloul cu penita in sus, o femeie goala, obiect care, insa, nu era nasul lor.
Seara, cand naratorul, impreuna cu Luci, ramasera sa mai vorbeasca despre cele intamplate, il vazura pe Mendebil intrand, spre surprinderea lor, intr-un canal, purtand o masca infioratoare, apoi l-au vazut iesind abia pe la 10 seara.
Dupa vizita acelui negustor cu jucarele, armonia din gasca lor a inceput sa se duca p