MESTERUL MANOLE
- comentariu literar -

Lucian Blaga
Aceasta splendida drama, comparabila în literatura universala cu ceea ce au scris Dante si Goethe, este capodopera lui Lucian Blaga, unul din marii dramaturgi interbelici. Dramaturgia lui cuprinde opere literare reprezentative care se înscriu, ca perioada de creatie si aparitie, între anii 1921-1965: Zamolxe (1921), Tulburarea apelor (1923), Daria (1925), Mesterul Manole (1927), Avram Iancu (1921), Arca lui Noe (1944), Anton Pann (1965).
În anul 1927, Lucian Blaga avea sa publice, la Sibiu, drama “Mesterul Manole”, pentru ca în 1929, la 6 aprilie, piesa sa cunoasca premiera absoluta, pe scena Teatrului National din Bucuresti.
“Mesterul Manole”, care este denumit de catre G. Calinescu “mitul estetic” ca rod al suferintei, cunoaste de la publicarea baladei de catre V. Alecsandri în 1852, multe abordari în toate genurile literare. În 1964, Gh. Ciompec identifica numai în poezie peste 50 de creatii inspirate din mitul respectiv.
Unicitatea baladei românesti, în ceea ce priveste valoarea artistica, este legata si de perfectiunea edificiului crestin - unic prin arhitectonica sa - Manastirea de la Curtea de Arges.
Preluând cunoscuta balada, Lucian Blaga va da originalitate operei, adâncind si largind motivele baladei din perspectiva expresionismului, ce-i permite scriitorului sa dea realitatii o expresie noua, prin raportarea lucrurilor la absolut si printr-o patetica participare la imaginile create.
Drama poarta dedicatia: “Lui Sextil Puscariu” - renumitul lingvist clujean care a contribuit la lansarea poetului înca din 1919 - si cuprinde cinci acte, constituite într-o gradatie, ce duce la deznodamânt.
Dupa ce enumera personajele: Voda, Manole, Mira, Staretul Bogumil, Gaman, zidarii (care nu au nume, unii din ei, cu unele precizari privind îndeletnicirile: Întâiul - a fost cândva cioban; Al doilea - a fost cândva pescar; Al treilea - a fost cândva calugar; Al patrulea - a fost cândva ocnas; apoi de la al cincilea