Baltagul
de Mihail Sadoveanu
Romanul îsi are punctul de plecare în balada populara „Miorita” dupa cum a afirmat însusi G. Calinescu, sau probabil în mitul lui Ossiris dupa opinia mai recenta a arheologului Alexandru Paleologu.
Ca roman al transhumantei, „Baltagul” evoca o lume de dimensiuni mioritice cu adânci semnificatii în scara istoriei. „Baltagul” se mentine în zona aceea superioara de mister si de poezie începuta cu „Hanul Ancutei”, astfel coborând ca-n balade si romanul de astazi „Baltagul” pe acel picior de plai într-un tinut în care timpul se anuleaza prin izolare si singuratate precum în „Baltagul” de se înrudesc prin accentul de epopee legendara care le proiecteaza într-un grandios trecut. Aceasta lume deschide din mit si legenda caci viata oamenilor pare sa curga pe aceleiasi fagasuri de la începutul lumii.
Aici oierii se orienteaza dupa anotimpuri si dupa rotirea astrelor. Primavara începe ducerea turmelor la munte la pasune si toamna are loc întoarcerea la iernatic. Iarna e anotimpul descatuselilor si al petrecerilor. Actiunea romanului se petrece într-un sat din Muntii Tarcaului numit Magura.
Actiunea romanului e simpla, prezinta viata locuitorilor de la munte cu obiceiurile si traditiile lor.
Vitoria Lipan, sotie de oier din Muntii Tarcaului considerând ca sotul ei Nechifor Lipan, plecat la Dorna sa cumpere si sa vânda oi, nu s-a mai întors si a depasit limitele de timp peste orice asteptari. Vitoria presimte ca s-a întâmplat ceva rau si pleaca în cautarea lui împreuna cu fiul ei Gheorghita.
Ea i-a trimis scrisoare fiului ei care era plecat la stâna ca acesta sa vina acasa si împreuna hotarasc sa plece în cautarea lui Nechifor. Ei refac cu agerime si spontaneitate întregul itinerar parcurs de Nechifor Lipan. Ajung la Dorna. Aici se intereseaza despre sotul ei si afla ca a plecat cu înca doi tovarasi cu turmele.
De la Dorna merge din han în han pe urmele turmelor. Asemenea unui specialist în criminologie, ea izbuteste sa adune date, sa confrunte întâmplarile, identificându-i pe cei doi criminali: Calistrat Bogza si Ilie Cutui. La un han gaseste câinele lui Nechifor (Lupu), iar acesta îi conduce la locul unde se aflau osemintele acestuia. Ea descopera într-o râpa dintre Suha si Sabaha osemintele sotului ei, precum si ale calului. Ea stie sa-si faca dreptate singura, fara sa apeleze la autoritati, îi pune pe criminali în deruta, în situatia de a se autodemasca prin întrebarile puse lui Calistrat Bogza, provocându-i acestuia un adevarat soc psihologic. Ea se comporta cu cinste si demnitate când îl are în fata pe ucigasul sotului ei, îi porunceste lui Gheorghita sa-l loveasca cu baltagul, sa nu-l omoare, ci pentru a asigura linistea celui mort care dupa rânduiala îsi asteapta razbunarea. Pe ucigasi i-a dat pe mâna legii.
Vitoria Lipan e chipul reprezentativ al femeii românce de la munte, pastratoare neabatuta a traditiilor si obiceiurilor pamântului. În drumul ei, ea si fiul ei participa la un botez unde cinsteste copilul datina, participa la o nunta unde cinsteste mirii, iar dupa gasirea sotului mort ea înfaptuieste dupa datina înmormântarea acestuia si pomenirea lui. În final hotaraste ca dupa 40 de zile sa se întoarca în acelasi loc sa-i faca praznic sotului ei cu carne de miel de la turma cea noua. Tot atunci hotaraste s-o aduca pe fiica sa Minodora sa cunoasca mormântul tatalui ei, iar apoi se vor întoarce la Magura unde va continua sa munceasca si sa traiasca ca pâna atunci. Vitoria Lipan este comparata cu Antigona de Sofocle, care la rândul ei era o pastratoare de traditie.
George Calinescu în „Istoria literaturii române de la origini pâna în prezent” în capitolul dedicat lui Sadoveanu vorbeste despre „Baltagul”, afirmând ca acesta se aseamana cu un roman politist, numind-o pe Vitoria Lipan un adevarat detectiv fiind considerata un Hamlet feminin.
„Baltagul” este un roman complex în care mitul intersecteaza aspectele monografice ale satului de la munte care traieste sub semnul transhumantei si al legilor nescrise ale traditiei. Romanul este plin de dinamism. Datorita intrigii politienesti si drumul parcurs cu tenacitate si vointa de personajul exponential Vitoria Lipan. Drumul Vitoriei are si un alt scop bine conturat în mintea sa: initierea lui Gheorghita în tainele existentiale si în cele ale pastoriei. Vitoria traieste plenar sentimentul de satisfactie al datoriei împlinite. Lui Nechifor i s-a facut dreptate, i s-a facut datina crestineasca a înmormântarii.
...