Mihail Sadoveanu
- opera literara -

Scriitor cu o opera impresionanta prin vastitate, varietate si adâncime, Mihail Sadoveanu se impune prin originalitatea creatiei, în care epicul se împleteste cu liricul si trecutul fuzioneaza cu prezentul. Înscris în traditia româneasca a celei de a doua jumatati a secolului al XIX-lea, el dezvolta, în prima jumatate a secolului al XX-lea, proza de tip monumental si etnografic. Întreaga sa creatie este “un adevarat epos al miscarii poporului român prin timp, cu obiceiurile, cu institutiile si credintele sale fundamentale” (Ovid Crohmalniceanu). În Discursul de receptie la Academia Româna, prozatorul se definea ca fiind continuatorul unor precursori precum Ion Neculce si Ion Creanga: “Si în unul si în altul simtesc însa sufletul cel vesnic al neamului. Si la unul si la altul gasesc caracterele specifice poporului nostru. […] Aici e panteonul meu literar, simplu si rustic, fara podoabe ca natura, însa maret ca dânsa”.
Opera lui Sadoveanu configureaza un timp si un spatiu de recunoscut în elementele lor specifice. Daca Amintirile… lui Creanga sunt ancorate într-un timp real, concret, scrierile lui Sadoveanu îl introduc, cel mai adesea, pe cititor într-un timp mitic. Prozatorul opune unei realitati imediate, reflectata în opera lui Slavici, unei lumi de tip permanent ca în Amintirile lui Creanga, un sat arhaic, stabilind contacte cu o civilizatie primara, convins de superioritatea ei structurala. Specificul universului sadovenian este un cadru arhaic-moldovenesc, mediind între doua lumi: cea a trecutului, ce justifica “puternicul temperament liric” (Eugen Lovinescu) al scriitorului, definindu-l ca romantic, si lumea prezentului, învestita cu atribute specifice.
Principalele teme ale operei sale sunt: viata satului si a târgului, natura si istoria (izvorând dintr-o cunoastere profunda a specificului autohton, reliefând spatiul românesc ca topos al unei spiritualitati complexe). Universul sadovenian este coerent si armonios, iar parti