Miscarea filozofica




Romantismul este o miscare artistica si filozofica aparuta in ultimele decenii ale secolului XVIII in Europa, care a durat mare parte din secolul XIX. A fost o miscare contra rationalismului care marcase perioada neoclasica, ce se va pierde la aparitia spiritului romantic. Initial, doar o atitundine, o stare de spirit, romantismul va lua mai tarziu forma unei miscari. Autorii romantici au scris din ce in ce mai mult despre propriile lor sentimente, subliniind drama umana, iubirea tragica, ideile utopice. Daca secolul XVIII a fost marcat de obiectivitate si ratiune, inceputul secolului XIX va fi marcat de subiectivitate, de emotie si de eul interior.

Anumiti autori neoclasici alimentasera deja un sentiment asa-zis romantic inainte de raspandirea sa efectiva, fiind numiti de aceea pre-romantici. Printre acestia se afla Francisco Goya si Bocage.

Romantismul apare initial in zona care va fi mai tarziu Germania (miscarea a avut si ea o importanta fundamentala in unificarea germana prin miscarea Sturm und Drang si in Anglia.

Romantismul s-a manifestat in forme diferite in diferitele arte si a marcat in special literatura si muzica (desi romantismul se manifesta in aceste arte mai tarziu decat in altele). Cand curentul a ajuns in scoli, au aparut critici impotriva idealizarii de catre acesta a realitatii. Datorita acestor critici a aparut miscarea care va da nastere Realismului.

Coform lui Giulio Carlo Argan in opera sa Arta moderna, Romantismul si neoclasicismul sunt pur si simplu doua fete ale aceleasi monede. Pe cad neoclasicimul cauta idealul sublim, sub o forma obiectiva, romanticul face acelasi lucru, prin subiectivizarea lumii exterioare. Cele doua miscari sunt legate, deci, prin idealizarea realitatii.

Primele manifestari romantice in pictura vor aparea cand Francisco Goya incepe sa picteze la pierderea memoriei. O pictura cu tematica neoclasica precum Saturn devorandu-si fii, de exemplu, prezinta o serie de emotii pentru spectatorul pe