Mitul zburatorului
Concep Diana Simionescu Liceul Dunarea Galati
Iubirea este cea mai veche tema literara, tratata sub forme arhaice si arhetipale în toate mitologiile si religiile lumii.
Mentalitatea arhaica resimte iubirea ca o forta atât de puternica, încât primul impact al sentimentelor îi este atribuit unei fiinte supranaturale si presupune un proces de initiere configurat într-un mit erotic.
În poemul ,, Calin file din poveste “ iubirea este reprezentata ca o îmbinare a contrariilor: uranic si teluric. Fata de împarat este simbolul frumusetii superlative, portretul ei fizic relevând sacralitatea acesteia. Conform traditiilor populare, pentru a fi ferita de primul impuls erotic, aceasta este închisa într-un castel izolat
,, Pe deasupra de prapastii sunt zidiri de cetatuie”
Cadrul natural este descris într-o atmosfera nocturna. În acest cadru se iveste zburatorul iar motivul noptii intermediaza întâlnirea celor doi.
Fata de împarat si Calin nu se pot întâlni decât în somn, cei doi facând parte din lumi diferite, motivul somnului devenind astfel punctul de legatura între teluric si uranic.
Portretul zburatorului este romantic si sugereaza inadaptarea si imposi-bilitatea reconcilierii celor doua lumi, încât se face apartenenta la natura demonica. Ca si în ,,Luceafarul” omul de geniu nu se poate coborî la nivelul mediu, cum nici omul simplu nu poate ajunge la un nivel superior.
Aici întâlnirea se face noaptea, prin intermediul oglinzii, simbol al cunoasterii, însa nu cunoastere directa ci una reflectata. Oglinda este un ochi strain în care cautam adevarul. Imposibilitatea contopirii celor doua lumi face ca ordinul naturii, firesc sa se schimbe, întreg universul participând la încercarea lui de a-i fi aproape:
,, Iar ceru-ncepe a roti ”
Daca la prima vizita facuta fetei el apare ca ,, Un tânar voievod ” reprezentând frumusetea perfecta, având chip angelic, a doua oara este o forta malefica:
,, Ochii mari si minunati / Lucesc adânc himeric “
Durerea ei, provocata de aceasta distanta este mare, împlinirea iubirii ramânând ceva ce nu-i sta nici lui în putere, el care este ,,Luceafarul” simbolul superioritatii si al unicitatii. Dorinta acestuia este un lucru imposibil, el vrând sa o faca si pe ea asemenea lui, de a ridica omul simplu în slavi pe care acesta nu le poate atinge niciodata.
,, Dara pe calea ce-ai deschis / N-oi merge niciodata”
Hyperion, din imensa lui dragoste pentru Catalina, doreste sa renunte la toate puterile lui, la nimbul nemuririi, pentru o ora de iubire, cu toate ca sacrificiul lui valoreaza mai mult decât toate idealurile lumii.
Semnele fetelor vizitate noaptea de zburator nu pot trece neobservate, metamorfoza ei fiind una evidenta:
,, Si-n oglinda a ei buze vede vinete si supte ”.
Oglinda este un loc al transfigurarii fizice care creeaza o imagine virtuala a frumusetii fetei capabila sa-si reveleze întreaga fiinta.
Suferinta fetei provocata de dorul lui ia proportii cosmice, sufletul ei este asemanat cerului: în momentul în care se scurg multe lacrimi, acesta ramâne pustiu, ca un cer fara stele, caci fiecare lacrima este ca o stea care se desprinde de pe bolta. Fericirea si frumusetea ei sunt asemenea unui ,, Smarald rar ” simbol al unicitatii, al frumusetii interioare, care se consuma se pierde înabusita de suferinta precum arde nestemata în carbuni.
Aici iubirea apare ca un sir de încercari la care este supusa, într-un final izolându-se într-o coliba, spatiu diferit de cel anterior. Saracia si modestia sunt sugerate prin litota ,, arde o candela cât un sâmbure de mac”. Sapte sunt anii în care ea înfrunta singura greutatile si îsi creste copilul fara nici un sprijin. Aceasta cifra reprezinta perioada cea mai importanta din viata unui om dar mai reprezinta si ceva magic, încheierea unui ciclu astfel încât în acest timp Zburatorul a renuntat la superioritatea si unicitatea lui pentru a fi alaturi de fata de împarat.
Revederea este momentul cheie care-i leaga pe cei doi. Aici apare motivul privirilor, mijloc de comunicare între ei, ochii fiind oglinda sufletului astfel cautând unul în adâncul sufletului celuilalt.
În poezia lui I. Heliade Radulescu, Zburatorul este asemanat unei fiinte superioare, este o proiectie cosmica, el fiind receptat de cele doua surate care reprezinta mentalitatea populara ca un ,, Fulger “ , ca o ,, lumina iute “ . Întâlnirea are loc noaptea, fiind prezente fortele malefice. Acesta este atât de natura cosmica ,, Balaur de lumina “ cât si telurica ,, tânar june “. Aici se introduce o imagine superlativa a Zburatorului, ca si în ,, Miorita “ specifica viziunii populare fapt relevat prin comparatii si epitete, dar si prin apartenenta lui la natura cosmica.
Ca si-n ,, Calin “ cei doi comunica în vis, acesta fiind singurul moment în care ei se întâlnesc,...