Margarint Vlad Alexandru
Facultatea de Litere
anul I, Literatura Universala si Comparata si Antropologie Culturala
Universitatea Al.I.Cuza Iasi
MITUL (definiri, delimitari, filiatii)
Mitul este în general o transpunere pe plan imaginar si simbolic a vietii reale. Imaginatia mitologica poate fi motivata uneori de nevoia de întelegere si explicatie a realitatii, alteori de nevoia de evadare într-o alta lume, mai buna si mai frumoasa; ea mai poate servi, ca orice forma artistica, drept expresie si descarcare a tendintelor noastre profunde, a conflictelor noastre sufletesti. „Metafora revelatorie, invoalata si stilistic structurala” cum îl numea Lucian Blaga, sau cum îl definea Bronislav Malinovski, „Mitul, într-o comunitate arhaica, adica în forma sa vie, originara, nu este o simpla istorie povestita, ci o realitate traita(...), o realitate vie, despre care se crede ca s-a petrecut în timpuri stravechi si ca influenteaza în continuare lumea si soarta oamenilor”1; mitul reprezinta poate, forma cea mai nobila de concentrare a evenimentelor reale sau plasmuite, toate expresie a modului imaginar dar si intrinsec de a analiza, surprinde si releva lumea exterioara si universul interior.
Depozitar al evenimentelor relationale interumane, a psihologiilor colective sau individuale, mitul etaleaza ,,modele” sau, din contra, tipuri daunatoare, respingatoare, fara a avea caracter normativ fata de gândirea umana. Fara mit, valoarea spiritualitatii umane este greu de închipuit. Reprezentând un adevarat schelet pentru aplicarea filosofiei, imaginatiei si adevarului, acesta sta la baza artei si a istoriei culturale, în general a imaginarului social si individual.
Încercarea de definire a mitului în mod cât mai cuprinzator, acceptabil si accesibil în acelasi timp, a fost tinta a numerosi savanti; totusi acestia nu au reusit sa dobândeasca o asemenea definitie: pe de o parte fenomenul mitologic este foarte complex, pe de alta parte fiecare exeget al mitului abordeaza tratarea acestei probleme printr-o optica destul de profesionala, limitând câmpul de observatie si rationament. De exemplu pentru Euhemeros (sec. III î.H.) zeii nu sunt decât monarhii si eroii defuncti divinizati de urmasii acestora, iar pentru C.Gustav Jung (sec.XX) mitologia e o expresie a ,,inconstientului colectiv” care preceda ,,psihismul individual”, inconstient care nu participa la timpul individual ci la timpul speciei, al vietii organice. James George Frazer considera mitul ca fiind interior evolutiei spirituale omenesti în trei mari etape: magie, religie, stiinta; acelasi Malinovski vede în mit ,,o carta pragmatica a întelepciunii primitive”, în timp ce Claude Lévi-Strauss aseamana mitologia cu un cod cu ajutorul caruia ,,gândirea salbatica îsi construieste diferite modele de lumi”.
Mircea Eliade afirma cel dintâi caracterul de ,,realitate culturala extrem de complexa care poate fi abordata si interpretata în perspective multiple si complementare”2 destinat ,, a înfatisa modelele exemplare ale tuturor riturilor si ale tuturor activitatilor omenesti semnificative” 3 a mitului, acordându-i un rol primordial în deslusirea omului societatilor arhaice si traditionale. Un aspect major vizeaza, în acest caz, diferenta dintre omul modern si cel arhaic, tocmai prin prisma raportarii la mit, cel dintâi având perceptia limitata la experienta contactului, în mare parte, cu literatura si arta în general, pe când omul ,,vechi” are acces la mitul ,,viu”, adica ,,actual” ca model existential. Mircea Eliade surpride caracteristica cea mai importanta a mitului: aceea de povestire sacra, de relatare a evenimentelor ce au avut loc in illo tempore, de trama reala sau imaginara a faptelor entitatilor supranaturale, care dau nastere unei realitati- fie a uneia de ordin ,,total” cum ar fi cosmogonia sau a unui ,,fragment” (insula, specie, comportare umana). Mitul nu se axeaza pe relevarea faptelor savârsite de aceste fiinte supranaturale, ci pe activitatea lor de creatie, dezvaluind ,,sacralitatea” operelor lor. Se povesteste ,,facerea”, potentialitatea unui început de a fi. Majoritatea studiilor lui Eliade, construiesc un sistem mitologic cu punct de plecare în ideea ca , în fond, acesta este descrierea diversa, desavârsita si uneori dramatica a ,,izbucnirii în lume a sacrului (sau a supranaturalului)”. Fundamentarea acestei afirmatii provine tocmai din verosimilitatea neconditionata a relatiei mit-realitate: miturile cosmogonice sunt verosimile prin existenta lumii în care traim, iar mitul thanatic este de asemenea adevarat prin natura trecatoare a omului, care prin mit deprinde ,,arta de a trece victorios agonia de pe urma, de a birui teama animala si a lasa sufletul sa-si înceapa calatoria- imaginata de fiecare conform pregatirii lui religioase” 1.
Cu toate ca personajele miturilor sunt în marea lor majoritate zeitati sau fiinte supranaturale ele pot fi confundate, la un nivel initial, cu...