Moara cu noroc
de Ioan Slavici:
(prezentare generala)
Alaturi de Eminescu, Caragiale, Creanga, Slavici este un clasic al literaturii românesti, completând fericit peisajul literar din a doua jumatate a sec. al XIX.-lea. Este defapt primul mare scriitor al Transilvaniei; este un creator complex, exceptional nuvelist, romancier, dramaturg, publicist si memorialist.
Contributia lui Slavici la dezvoltarea prozei românesti:
Prin creatia lui Slavici proza româneasca dobândeste o consolidare a dimensiunii realiste si o remarcabila deschidere spre psihologic.
1. Consolidarea dimensiunii realiste
Prin nuvelele si romanele sale Slavici a demonstrat necesitatea prezentarii realitatii asa cum este ea. Slavici respinge înfrumusetarea, prezentarea idilica a satului românesc.
Departe de imaginea samanatorista, satul lui Slavici este un spatiu tensionat din cauza inegalitatii sociale, un spatiu al rivalitatilor pentru avere. Cu Slavici se consolideaza reflectarea realista, obiectiva a realitatii rurale, ceea ce va constitui punctul de plecare al realismului obiectiv, impus de Liviu Rebreanu.
Agârbiceanu, referindu-se la contributia lui Slavici, la progresul realizat de acesta în reflectarea satului si a taranului, preciza: proza literara ardeleana îsi are începutul în nuvelele lui Slavici.
Slavici ofera o imagine autentica a satului românesc, observat în momentele lui rituale: nasterea, nunta, sarbatorile, moartea. De exemplu în nuvela Padureanca Slavici descrie obiceiurile de la seceris; în nuvela Gura satului prezinta obiceiurile de la petit; în nuvela La crucea din sat descrie muncile agricole; în Moara cu noroc obiceiurile de Pasti; în nuvela Padureanca obiceiurile de la nunta si la înmormântare.
Slavici este atent si la spiritualitatea taraneasca concretizata în proverbe, zicatori, sentinte populare.
În concluzie, Slavici -prin nuvelele sale- realizeaza un tablou etnografic al satului ardelean, lipsit de orice intentie de idilizare.
2. Deschiderea spre psihologic
Slavici este primul scriitor, care demonstreaza ca sufletul taranului este un univers bogat si demn de interes.
Personajele lui Slavici nu sunt schematice, simple, primitive, ci sunt indivizi înzestrati cu o bogata viata interioara, capabil de sentimente, trairi profunde. Slavici îsi înzestreaza personajele cu complexitate psihologica, cu calitati si defecte, cu acel amestec de bine si rau, ce se afla la oamenii adevarati, dupa cum observa George Calinescu.
Slavici îsi pune personajele în situatii limita când trebuie sa aleaga între solicitati simultane, dar care se exclud reciproc (Ghita din Moara cu noroc). Asupra personajului se exercita constrângeri deformatoare ale partenerului, ale familiei sau ale satului (Gura satului). Din aceste situatii rezulta drame ale demnitatii si ale vanitatii (mândriei). Slavici este un maestru al analizei psihologice; stie sa urmareasca gradat instalarea crizei sufletesti si evolutia ei de la primele semne pâna la punctul culminant.
Procedee ale analizei psihologice: acumularea lenta a faptelor (Moara cu noroc), descrierea celor mai fine mutatii sufletesti, notarea reactiilor fiziologice, monologul interior, dialogul conflictual, legatura dintre criza sufleteasca si cadrul natural, deplina motivare sociala si psihologica a dramelor. Slavici este creatorul nuvelei realiste-psihologice românesti.
Moara cu noroc
Este o nuvela psihologica si realista remarcabila prin complexitatea personajului principal, prin compozitie, prin observatie psihologica si sociala.
A vedea în personajul principal doar un individ dezumanizat din cauza setei de bani ar însemna o simplificare nepermisa a nuvelei si a personajului, mai precis, o reducere a acestuia numai la una din laturile sale fundamentale. Personajul traieste o drama profunda a indeciziei, a imposibilitatii de a alege între doua solutii simultane, dar contradictorii.
Personajul principal traieste si o drama a vanitatii ranite. Împotriva parerii generale, Ghita nu este un om slab, dimpotriva, setea de bani o întâmpina o puternica rezistenta atunci când este vorba de pierderea cinstei. Reactiile personajului, mai ales în a doua parte a nuvelei au la baza setea de razbunare asupra aceluia care l-a supus unor umilinte repetate.
Actiunea nuvelei este plasata în mediul ardelenesc în a doua jumatate a secolului al XIX.-lea. Atentia se concentreaza asupra lui Ghita, a carui evolutie este urmarita pe fundalul unei lumi stapânita de violeta, de crima si de coruptie.
Începutul nuvelei sta sub semnul întelepciunii populare, exprimate de mama Anei: omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit, deci omul trebuie sa fie multumit cu rostul lui, sa nu-si schimbe locul si traditia de dragul bogatiei si al câstigului usor. Întreaga nuvela s...