Modul de expunere II


Nuvela “Popa Tanda” a fost scrisa de Ioan Slavici unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii romane.
Ca orice nuvela, “Popa Tanda” este o opera epica, intrucat autorul isi exprima indirect sentimentele de admiratie si atitudinea de aprobare fata de parintele Trandafir, prin intermediul actiunii, opera avand cele trei elemente: actiune, personaje si narrator. Modul de expunere predominant, ca in orice opera epica, este naratiunea, iar relatarea faptelor se face la persoana a treia si in general, in mod obiectiv, perspectiva naratorului asupra faptelor si a personajelor nefiind marcata afectiv decat rareori, cand punctul lui de vedere coincide cu al personajului.
Fiind o nuvela, actiunea operei “Popa Tanda” este mai complicate, mai ampla decat a schitei, iar intamplarile relatate se constituie in momente ale subiectului literar.
Astfel in expozitiune, autorul infatiseaza direct cateva insusiri ale personajului principal, parintele Trandafir, acesta fiind un om bun la suflet, harnic, invatat dar spunea lucurilor prea “verde fatis”. Tot aici este infatisata si imaginea dezolanta a satului Saraceni, ca apoi intriga sa prezinte hotararea preotului de a-i asculta pe enoriasi, facandu-i oameni harnici.
De aici decurg toate celelalte intamplari – incercarile parintelui de a-i schimba cu ajutoru predicii, al sfatului, al batjocurii sau al ocarii, fapt pentru care satenii il ocoleau si i-au dat si o porecla “Popa Tanda”. In desfasurarea actiunii este prezentata implicarea parintelui in refacerea propriei gospodarii si in cultivarea pamantului. Actiunea atinge punctual culminant in momentul in care preotul reuseste sa-i antreneze la munca pe o parte din sateni. Deznodamantul aduce in prim plan tot pe parintele Trandafir la o alta varsta, in postura de bunic, precum si imaginea satului Saraceni, dar cu totul alta decat cea de la inceput.
Ca in orice nuvela, exista si aici, in cadrul actiunii, un conflict concentrate, atat