Motivul jocului

Copilaria este cea mai frumoasa perioada din viata fiecaruia, reprezentând vârsta inocentei si a candorii. Jocul si joaca sunt elemente caracteristice copilariei, ele îi dau farmec, reprezentând o modalitate prin care copii pot descoperi lumea inconjuratoare si totodata minunatele lucruri pe care copilaria le poate oferi. Aceste elemente se afla intr-o legatura foarte stânsa: prin joc, copii descopera lumea, iar adultii se întorc la perioada copilariei, redescoperind acea vârsta a inocentei. Datorita acestui lucru jocul a devenit adiacent unei alte teme si anume copilaria.
Motivul jocului se regaseste în numeroase opere ale unor mari scriitori dar fiecare dintre acestia ne prezinta propria sa viziune asupra copilariei: unii scriitori ca Ion Creanga, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Mark Twain creioneaza in operele lor o copilarie fericita, lipsita de griji, in care preocuparile principale sunt jocul si joaca pe când alti scriitori, precum Ionel Teodoreanu, George Cosbuc, George Topârceanu, ne prezinta o copilarie trista in care copiilor le sunt aratate greutatile si responsabilitatile vietii prea devreme, acest lucru devenind traumatizant pentru acestia.
Cel mai cunoscut monument românesc ridicat copilariei, „Amintiri din copilarie”, ilustreaza foarte bine relatia de complementaritate dintre joc si copilarie. Copilul Nica se joaca mereu. Fie ca este vorba de furtul cireselor sau de înscenarea unei slujbe bisericesti ori de jocul cu batul, atitudinea copilului este de nepasare puerila. Frumusetea operei sta in dezinvoltura cu care omul matur povesteste propria-i copilarie, identificându-se pâna la un punct cu mentalitatea vârstei respective, dar privind-o cu nemarginita simpatie si umor. În fond, scriitorul îsi joaca rolul sau de copil astfel invitându-ne in lumea sa pentru a ne putea arata farmecul vârstei de aur a omului dintotdeauna si de pretutindeni. Ca si in povestirile lui Mark Twain, cu care prozatorul român are câteva puncte în comun, ne