Naratiunea cadru
În cadrul creatiei sadoveniene un loc aparte îl ocupa opera „Hanu Ancutei”. Acest volum cu o structura aparte în care se intersecteaza mai multe planuri narative, prin intermediul povestirilor istorisite de drumetii popositi la han, creeaza o atmosfera unica, în care vraja cuvântului ne dezvaluie oameni si întâmplari din timpuri îndepartate.
Din acest volum face parte si povestirea „Iapa lui Voda”, care cuprinde o întâmplare istorisita de comisul Ionita si petrecuta în tineretea sa, când Voda Mihalache Sturza i-a facut dreptate.
Opera literara „Iapa lui Voda” este o povestire în rama sau insertie, deoarece contine doua planuri narative, care se întrepatrund.
Naratiunea cadru , care poate fi socotita o expozitiune, fixeaza vag câteva repere temporale si spatiale ale povestirii. Actiunea este plasata într-un timp îndepartat si imprecis localizat: „într-o toamna aurie”, cu rod bogat în podgorii. Spatiul este mult mai precis delimitat, la Hanul Ancutei, în Tara – de – Jos a Moldovei, han care impresiona prin aspectul sau de cetate, dar si prin atmosfera de ospitalitate creata de frumoasa hangita. Dupa ce îl introduce pe cititor în atmosfera locului, naratorul – autor aduce în prim – plan un personaj care, prin placerea de a povesti, devine sufletul grupului format din cei noua drumeti popositi la han. Este vorba de comisul Ionita, razas de la Draganesti, gata oricând de drum, desi farmecul povestilor îl tinea pe loc. El este naratorul unei întâmplari, petrecute demult, pe vremea tineretii sale, care se leaga de iapa sa, mostenire din iapa lui Voda. Întâmplarea s-a petrecut la acelasi han, dar pe vremea celeilalte Ancute.
În al doilea plan narativ este conturat Voda Mihalache Sturza, personaj real din istoria Moldovei.
Sosirea lui la han în ipostaza unui mare boier constituie intriga întâmplarii narate de comisul Ionita. El este bucuros de închinarea comisului, apropiat de oameni, carora le asculta pasurile, are simtul umorului fiindca nu se sup