Nefericirea personajului

Nuvela este o specie a genului epic in proza, de intindere medie, avand un singur fir epic, un conflict riguros construit si personaje centrale bine reliefate.
Publicata in revista “Convorbiri literare” in 1873, “Sarmanul Dionis” este o nuvela filosofica si romantica.
Personajul principal este un personaj romantic, este un om neobisnuit, pus in imprejurari neobisnuite. Dionis este prototipul omului de geniu, asemeni lui Hyperion din „Luceafarul” care traieste in lume dar de fapt in afara ei. El este caracterizat pe principiul antitezei, contradictia dintre profesie si preocupari, preocupari si conditiile materiale. In titlu se evidentiaza contradictia dintre spirit si trup. Sarman reprezentand nefericirea personajului si imposibilitatea atingerii idealului.
Actiunea incepe intr-o seara umeda de toamna, in Bucurestiul secolului al XIX-lea. Prin ploaia deasa, un tanar de 18 ani strabatea strazile noroioase, in timp ce mintea ii era framantata de mari intrebari filosofice. Tanarul, pe nume Dionis, era un copist sarac si singur pe lume, preocupat, asemenea lui Faust, de problema cunoasterii adevarului absolute. Pornind de la Kant, Dionis considera ca lumea nu este decat un vis, iar timpul nu exista in mod obiectiv, ci numai in constiinta fiecaruia dintre noi: ”in fapta, lumea-I visul sufletului nostru. Nu exista nici timp, nici spatiu, ele sunt numai in sufletul nostru. Trecut si viitor e in sufletul meu, ca padurea intr-un sambure de ghinda si infinitul asemenea, ca reflectarea cerului instelat intr-un strop de roua.”
Din acesta meditatie se naste intrebarea: daca trecutul si viitorul exista numai in sufletul nostru, nu s-ar putea transpune omul in alta perioada de timp? Acestea sunt gandurile lui Dionis in timpul drumului spre casa, in acea seara ploioasa de toamna. Observam astfel un element al esteticii romantice: aspiratia spre cunoastere a eroului.
Dupa un scurt popas la cafenea, Dionis ajunge, dupa miezul noptii, in camera lui sarac