Nepasarea copilareasca


Prima varsta a omului sta sub semnul jocului, care insa il fascineaza si pe adult, prin frumusete si libertate. Vocatia pentru joc implineste conditia omului de fauritor(homo faber) si de intelept (homo sapiens), probandu-i imaginatia si spiritul creator.
Copilaria si jocul alcatuiesc un spatiu ideal spre care scriitorii se intorc adeseori, evocandu-l cu incantare si nostalgie.
Una dintre operele care ilustreaza tema copilariei si a jocului este “Amintiri din copilarie” de Ion Creanga. Prin aceasta, autorul infatiseaza copilaria “copilului universal”. Este prezentata evolutia personajului din primii ani de scoala pana la parasirea satului natal.
Ion Creanga prezinta farmecul jocurilor copilaresti: jocul cu matele, jocul de-a biserica, jocurile dinainte de culcare si nazdravaniile lui Nica: furatul cireselor, mersul la scaldat, furtul pupezei.
Creanga insista asupra nevinovatiei si inocentei lui Nica: ”hai mai bine despre copilarie sa vorbim, caci ea singura este vesela si nevinovata”.
Naratorul contempla cu nostalgie nepasarea specific copilareasca: “ce-I pasa copilului cand mama si tata se gandesc la neajunsurile vietii, la ce se poate sa le aduca ziua de maine, sau ca-i framanta alte ganduri pline de ingrijire”.
Amintirile lui Nica sunt pline de haz si de farmec, jocul fiind un motiv principal in existenta lui. Astfel, “Amintiri din copilarie” reconstituie mitul copilariei ca stare permanenta de joc, sarbatoare si voie buna.
Asa cum Amintirile prezinta copilaria in mediul rural la sfarsitul secolului XIX, “Muzici si faze” de Ovidiu Verdes infatiseaza copilaria in mediul urban al secolului XX.
Jocurile si jucariile de la oras – dansul, magnetofonul, televizorul, petrecerile adultilor- sunt diferite de cele din mediul rural, ramanand aceiasi predispozitia copilului pentru joc.
Tema jcoului este ilustrata in opera literare, texte in care sensibilitatea si imagin