NICHITA STANESCU
"Poetul nu are biografie: biografia lui este de fapt propria lui opera, mai buna sau mai rea, mai mareata sau mai putin mareata."
Nascut
31 martie 1933

Ploiesti

Murit
13 decembrie 1983

Bucuresti

Familia
Tata: Nicolae H. Stanescu - nascut la 19 aprilie 1908. În linia paterna, Nichita Stanescu se trage dintr-o solida familie de mici mestesugari si comercianti români, la origine tarani prahoveni veniti în Ploiesti pe la începutului secolului nouasprazece.

Mama: Tatiana Cereaciuchin - nascuta în 16 februarie 1910, la Voronej, într-o familie de conditie nobila din partile Donetului, refugiata apoi în România. Se muta la Ploiesti unde va întâlni pe Nicolae Stanescu. Tinerii se vor casatorii la 6 decembrie 1931.

Educatie
1944 - 1952: Liceul "Sf. Petru si Pavel", devenit "I.L. Caragiale" din Ploiesti

1952 - 1957: Facultatea de filologie a Universitatii din Bucuresti.

Pe scurt
1952: Se casatoreste cu Magdalena Petrescu, iubirea sa din adolescenta dar tinerii se despart dupa un an.

1955: Transcrie Argoticele sale care nu au fost publicate si vazute ca profund neserioase.

1957: În martie Nichita Stanescu debuteaza simultan în revistele Tribuna si Gazeta literara din Cluj cu trei poezii.

1957 - 1968: Este pentru scurt timp corector si apoi redactor la sectia de poezie a Gazetei literare (director Zaharia Stancu).

1960: La sfârsitul anului debuteaza cu volumul Sensul iubirii, 112 de pagini de poezii.

1962: La 6 iunie se casatoreste cu Doina Ciurea, a carei dragoste de aproape zece ani va fi subiectul volumului O viziune a sentimentelor.

1963: Primul pas peste hotare al poetului, în Cehoslovacia.

1964: Apare la începtul anului O viziune a sentimentelor, un volum cu care poetul primeste Premiul Uniunii Scriitorilor. O cunoaste pe Gabriela Melinescu, în tensiunea relatiei lor poetul creeaza cele mai explozive opera ale sale.

1965: Apare în martie volumul de poezii Dreptul la timp, 84 de pagini.

1966: Publica doar 11 Elegii, totate Elegiile vor apare anul viitor în prima sa antologie, Alfa.

1967: Trei carti ale sale sunt tiparite, Rosu Vertical, antologia Alfa, si volumul de poezii Oul si sfera. Poemele sale încep sa aiba o aura melancolica cu o stare de regret.

1969: Tipareste Necuvintele, 216 pagini de poezii în acest volum care primeste Premiul Uniunii Scriitorilor. Mai apare si volumul de poezii Un pamânt numit România, 150 de pagini. Este numit redactor sef adjunct al revistei Luceafarul, alaturi de Adrian Paunescu

1970 - 1973: Este redactor sef adjunct la România literara, revista condusa de Nicolae Breban.

1970: Publica În dulcele stil clasic, 212 pagini de poezii, si a doua sa antologie, Poezii. Sustine o rubrica lunara în revista Arges.

1971: Apar în Iugoslavia doua carti traduse, Belgradul în cinci prieteni, editie bilingva de poezii inedite si Nereci.

1972: Publica doua noi volume de poezii, Belgradul în cinci prieteni si Maretia Frigului. Pentru volumul de eseuri Cartea de recitire obtine pentru a treia oara Premiul Uniunii Scriitorilor.

1973: Scoate o antologie numai de poezii de dragoste Clar de inima.

1974: În martie, de ziua lui, are o revelatie a mortii sub forma unui îngrozitor tunel oranj - odiseea sa "spatiala" va cintinua.

1975: Obtine pentru ultima oara Premiul Uniunii Scriitorilor si i se atribuie premiul international "Gottfried von Herder". Tipareste a patra sa antologie, Starea poeziei, în populara colectie "Biblioteca pentru toti". E publicist comentator la România literara. Se muta în ultima sa locuinta, Str. Piata Amzei nr. 9.

1977: La 4 martie poetul încearca, în zadar, sa salveze pe prietenul sau Nicolae Stefanescu, si este lovit de prabusirea unui zid dupa cutremur. În urma socului face o scurta paralizie a partii stângi a corpului care va lasa urme si dupa vindecare.

1978: Publica volumul de poezii Epica Magna, 216 de pagini, cu care primeste premiul "Mihai Eminescu" al Academiei.

1979: Lanseaz...