Noaptea de Decemvrie

Poemul Noaptea de decemvrie a fost scris la 27 decembrie 1901 si a fost inclus în ciclul de poezii Flori sacre. A aparut initial în revista macedonskiana “Torta morala”, în anul 1902. Poetul creeaza Noaptea de decemvrie pornind de la o legenda în proza Meka si Meka scrisa si publicata de el în ziarul lui C. A. Rosetti, “Românul” din 13 ianuarie 1890. Macedonski manifestase si pâna atunci predilectie pentru exoticul oriental, ilustrat atât de frecvent în multe din ciclurile sale de versuri de la Excelsior pâna la Poema rondelurilor. Aceasta tendinta catre exoticul oriental venea din contactul cu poezia franceza, îndeosebi cu cea parnasiana si simbolista.
Meka si Meka contine o parabola dictata de inspiratia “cu limba de foc” într-o noapte de decembrie, cu ger si zapada, a unui poet sarac si în dezacord cu lumea guvernata de vanitate si aur. Scrierea în proza valorifica o legenda orientata în care Mahomet Ben Hassan - Ben Ali lasa cu limba de moarte fiului sau Ali recomandarea de a nu se abate niciodata în viata de la calea cea dreapta. Îl sfatuieste, totodata, sa se duca, asa cum trebuie sa faca orice credincios musulman, la cetatea sfânta Meka, pentru a putea obtine astfel iertarea pacatelor. Ascultând de îndemnul parintelui sau Ali porneste în pelerinaj la Meka, însotit de un mare convoi de camile si servitori, cu multe provizii de drum, hotarât sa strabata pustiul arab pe drumul cel drept. În acelasi timp, spre aceeasi tinta porneste si Pocitan-Ben-Pehlivan, un cersetor respingator la înfatisare. Desi este invitat de Ali sa mearga în fastnosul sau convoi, Pocitan refuza, alegând, spre a ajunge la Meka, niste cai ocolite dar mai usor de strabatut. Ali îsi continua însa drumul prin pustiu; dar marile dificultati ale calatoriei nu pot fi învinse si convoiul piere, oamenii si camilele murind rând pe rând, pâna când emirul, sleit de puteri si ramas singur, moare si el, înainte de a-si fi putut vedea visul cu ochii, caci imaginea Mekai ramâne o i