Alexandru Macedonski:
Noapte de decemvrie
Un poet de tranzitie prin care se realizeaza trecerea de la romantismul eminescian la curentele moderne, în primul rând, la simbolism. Creatia lui sta sub semnul conglomeratului estetic (îmbinarea mai multor curente si orientari literare): romantismul se îmbina cu elemente parnasiene si simbolismul cu nostalgia clasicismului.
Poet, prozator, dramaturg, publicist, Macedonski a fost un promotor al înnoirii poeziei: O literatura trebuie sa inoveze daca vrea sa traiasca si sa fie puternica.
În activitatea literara a lui Alexandru Macedonski se pot distinge doua etape: Prima etapa, pâna la 1890 - când scrie poeme ample, de faptura romantica, cu versuri lungi, si cu un pronuntat caracter satiric; acum scrie ciclul noptilor, caracterizat si printr-un retorism romantic, rezultat din multimea interogatiilor si exclamatiilor. Dupa 1890 lirica lui Alexandru Macedonski trece printr-un proces de simplificare, dar si o sublimare artistica. Este faza simbolist-ornamentala. Acum scrie rondelurile; discursul liric este rezultatul unui efort de esentializare si se bazeaza pe o metafora concreta. Poetul renunta la verbalismul si retorismul primei etape, poezia devenind sugestie si muzicalitate: Rondelul rozelor ce mor, Rondelul apei din gradina japonezului, Rondelul câinilor, Rondelul lucrurilor.
Volume de versuri: Prima verba (1872);Poesii (1882); Excelsior (1895); Flori sacre (1912); Poema rondelurilor (1927)
Proza: Drama banala (1896); Cartea de aur (1902); La calvaire de feu (1906); Thalassa (1915); Nuvele (1923)
Teatru: Moartea lui Dante Alighieri (1916)
Publicist: În 1880 scoate revista Literatorul de orientare antijunimista. În 1873 scoate ziarul Oltul, iar în 1896 revista Liga ortodoxa în care vor deputa mari scriitori: Tudor Arghezi, Gala Galaction.
Promotor al noii poezii: Arta versului (1890); Poezia viitorului (1892). A condus cenaclul Litaratorul în care au debutat cei mai de seama reprezentanti ai simbolismului românesc.
Este una din capodoperele liricii lui Macedonski. Poemul se axeaza pe ideea omului de geniu însetat de absolut, mai precis pe necesitatea sacrificiului în numele unui ideal. Poetul defineste etica omului superior care refuzând orice compromis alege si urmeaza întotdeauna drumul drept. Nu este important faptul ca omul superior nu-si atinge scopul, pentru ca accentul se pune pe ideea de lupta si de sacrificiu. Emirul din Bagdad este simbolul credintei nestramutate în ideal.
Geneza poemului:
În 1890 Macedonski a publicat un poem în proza Meka si Meka, în care prelucra o legenda orientala. Un print arab Ali-Ben este sfatuit de tatal sau sa urmeze în viata drumul drept. Plecând în pelerinaj la Meka printul alege drumul drept si împreuna cu oamenii sai piere în pustiul arab. Tot spre Meka pleaca cersetorul Pocitan-Ben Pehlivan care alege drumul cotit. Înainte de a pieri, Ali-Ben vede cum cersetorul intra pe poarta cetatii sfinte.
Semnificatia titlului :
În timp ce printul intra în Meka cereasca cersetorul intra în Meka pamânteasca.
Dupa unsprezece ani în 1901, Macedonski revine asupra legendei, oferindu-i multiple valente simbolice. Poemul este alcatuit din doua parti mari legate prin motivul inspiratiei. În prima parte Macedonski defineste contextul social ostil în care traieste poetul. Întâlnim deci motivul poetului damnat, frecvent în lirica simbolista. Macedonski stabileste un acord perfect o corespondenta între mediul exterior si starea sufleteasca deprimata a poetului:
Pustie si alba e camera moarta…
Si focul sub vatra se stinge scrumit…-
Poetul, alaturi, trasnit sta de soarta,
Cu nici o schinteie în ochiu-adormit…
În contrast cu acest spatiu rece, dusmanos, sarac, Macedonski evidentializeaza genialitatea poetului: Iar geniu-i mare e-aproape un mit…. Vijelia care domneste afara (viscolul geme cumplit, …lupi groaznici s-aud, ragusit,/ Cum latra, cum urla, cum urca, cu-ncetul,/ Un tremol sinistru de vânt-nabusit….; crivatul tipa) simbolizeaza piedicile care intervin în drumul creatorului spre absolut.
Poetul subliniaza corespodenta perfecta dintre mediul natural si starea sufleteasca disperata a poetului:
Urgia e mare si-n gându-i, s-afara,
Si luna e rece în el si pe cer.
Macedonski procedeaza la o mortificare a spatiului (E moarta odaia si mort e poetul), pentru a pregati aparitia inspiratiei. Prin inspiratie se realizeaza saltul din real în fantastic, din material în spiritual.
Partea a doua poate fi considerata ca un vis al poetului, si este alcatuita din mai multe momente. Primul moment prezinta conditia ideala a emirului din Bagdad. Folosind rafinate sinestezii, repetitia cu efect de incantatie hipnotica, poetul reda frumusetea Bagdadului:
Bagdadul ! Bagdadul ! si el e emirul…-
Prin aer, petale de roze plutesc…
Matasea-nflorita marita c...