Noapte de decemvrie
de Al. Macedonski




Al. Macedonski e teoriticianul simbolismului la noi. El se declara adeptul unei poezii moderne în care pe primul plan sa fie muzica si imaginea. El da o mare importanta folosirii simbolismului, considerând ca singura poezie adevarata consta în muzica, imagine si culoare. Noapte de decemvrie: Poetul a scris un ciclu de 11 nopti pe teme diferite, punând ca titlu numele lunilor cu exceptia lui aprilie. Poezia a fost scrisa în 1901 si are ca punct de plecare o legenda veche, orientala. În 1890 poetul a valorificat aceasta legenda în poemul în proza intitulat „Meka si Meka“. Poezia are trei parti. Prima parte a poeziei prezinta imaginea creatorului într-un context social si natural neconfortabil, ostil. Poetul „trasnit de soarta“ se afla într-o odaie, singur, deprimat, fara inspiratie: „Pustie si alba e camera moarta.../ Si focul sub vatra se stinge scrumit.../ Poetul, alaturi, trasnit sta de soarta,/ Cu nici o schinteie în ochiu-adormit.../ Iar geniu-i mare e-aproape un mit...“. Între starea sufleteasca a poetului si cadrul natural, exista o perfecta concordanta: „E moarta odaia, si mort e poetul/ Si luna e rece în el si pe cer“. Apar în poezie numeroase elemente care prin sensul lor sugereaza mortificarea: „E moarta odaia, si mort e poetul/ Faptura de huma de mult a pierit/ Chiar alba odaie în noapte a murit“. Aceste elemente creaza cadrul potrivit aparitiei unui arhanghel în partea a doua, care are în centru motivul inspiratiei: „Si flacara spune: „Aduc inspirarea.../ Asculta, si cânta, si tânar refii...-/ În slava-nvierei ineaca oftarea.../ Avut si puternic emir, voi sa fii“. Partea a treia are un caracter preponderent epic prezentând în mod simbolic si alegoric lupta pentru atingerea absolutului, a idealului. Poetul insista asupra frumoasei atmosfere a orasului Bagdad si asupra bogatiei si luxului în care traieste tânarul emir: „Bagdadul! Bagdadul! si el e emirul/ Bagdadul! cer galben si roz ce palpita/ Bagdadul, poiana de