Noi abordari


Scopul studierii limbii române în perioada scolaritatii obligatorii este acela de a forma un tânar cu o cultura educationala si literara de baza, capabil sa înteleaga lumea, sa comunice si sa interactioneze cu semenii, sa-si utilizeze în mod eficient si creativ capacitatile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete din viata cotidiana, sa poata continua în orice faza a existentei sale procesul de învatare, sa fie sensibil la frumosul din natura si la cel creat de om.
În acest sens, curriculum-ul de limba si literatura româna pentru clasele V-VIII propune o mutatie fundamentala la nivelul studierii limbii si literaturii. În locul compartimentarii artificiale a disciplinei ,, limba si literatura”, se propune un nou model, cel ,, comunicativ-functional” , adecvat nu numai specificului acestui obiect de studiu,ci si modalitatilor propriu-zise de structurare a competentei de comunicare a elevilor. În mod concret, acest model presupune dezvoltarea integrata a capacitatilor de receptare si exprimare orala, respectiv de receptare a mesajului scris si de exprimare scrisa.De altfel, comunicarea se constituie prin fuziunea celor patru capacitati mentionate anterior.
În mod concret, dezvoltarea competentelor de comunicare mentionate se realizeaza prin familiarizarea elevilor cu situatii diverse de comunicare orala si scrisa, cu texte literare si non-literare adecvate vârstei scolare.În scoala, predarea- învatarea, va urmari ,, limba în functiune” , în variantele ei orala si scrisa, normata si literara, iar nu ,,limba ca sistem abstract”.
În cadrul abordarii comunicativ- functionale, limbajul nu mai este vazut ca un obiect de studiu în sine, izolat de modurile si registrele în care functioneaza, ci ca instrument prin care fiintele umane intra în relatie unele cu altele. Scopul acestor interrelatii variaza de la intentia de a transmite informatie, la cea de a influenta comportamentul celuilalt sau de a exprima sentimente si opinii proprii. Stud