Nopti la Serampore
Povestire
Reliefarea elementelor fantastice

Mircea Aliade ( 1907-1986 ) a fost cel mai mare om de cultura român din veacul al XX-lea si, deopotriva, un mare scriitor, compatibil cu A.Gide, A.Malraux, A Camus, E.Ionesco si cu alte spirite de exceptie ale vremii sale.
Nuvela intitulata “Nopti la Serampore” se încadreaza in proza fantastica a lui Mircea Eliade si apare in 1940, intr-o placheta, alaturi de nuvela “Secretul doctorului Honigberger”.
Tema operei “Nopti la Serampore” o constituie o experienta existentiala neobisnuita, pe care o traise naratorul atunci când era tânar – si anume iesirea din timpul si din spatiul real.
Relatarea se face la persoana I, naratiunea desfasurându-se la nivelul a trei timpuri: prezentul ( în care naratorul îsi aminteste aceasta întamplare ), trecutul apropiat ( în care s-a petrecut ciudata lui aventura ), si trecutul îndepartat ( timp în care a intrat, fara voie, tânarul european aflat in India).
Prezentului îi apartine prima propozitie a textului – marturisire nostalgica a omului matur care reediteaza mitul eternei reîntoarceri în vremea celor dintîi experiente initiatice: ,,Nici o data n-am sa uit noptile petrecute cu Bogdanof si Van Manen, înî mprejurimile Calcuttei, la Serampore si Titagarh”.
Confesiunea explica si titlul nuvelei: noptile petrecute la Sermapore, constituie un timp mitic si magic, în care , într-un spatiu încarcat de sacralitate, naratorul traieste o hierofanie¹.
Continutul nuvelei ar putea fi povestit astfel:
Pe vremea când se afla la studii in India, povestitorul ( ,, un foarte taânar învatacel” în cultura si misterele acestei tari ) se împrietenise cu alti doi europeni: Bogdanof ( un rus, orientalist c