M.Eminescu : Nu ma-ntelegi

Calatoria spre taine , rasfrîngerea sinelui în misterul naturii , dragostea ca proiectie si recuperare ei , si a sentimentelor prin vis, meditare a supra trecutului adînc –acestea sunt cîteva detalii simbolice prezente în poemul “ Nu ma-ntelegi “.
În acesta opera întîlnim sentimente si trairii profunde la fel ca si în sonetele eminesciene , acestea asemanîndu-se ca ideie si ca tematica . În ambele autorul ne vorbeste despre o iubire ce vine din trecut în sa focul ei este si mai puternic în prezent cînd iubita nu mai este în “Sonete” sau cînd iubita nu raspunde cu aceias caldura în “Nu ma-ntelegi “.Chiar din primele versuri aflam cît de importanta era acea fiinta pentru eroul liric , cît de importanta pentru el era imaginea pe care mereu o pastra vie în subconstientul lui , pentru el nimic nu valoreaza atît de scump ca redactarea imaginara a trasaturilor inedite ale iubitei . Mai jos , eroul este gata sa recurga la un sacrificiu enorm prin care este apt sa se dezica de viata artistica , de basme , de cuvinte ce exprima doar nimicuri pentru a se dedica într-u-totul fiintei iubite ; el este gata sa se arunce la piciorele ei , sacrificîndu-si placerile , sentimentele , dorintile , imaginatia pe toate aducîndule ca jertfa pe altarul acestei icoane divine în care s-a transformat fiinta iubita . Iubita si amintrile legate de ea au devenit o licoare , un elexir ce transforma orisice durere a eroului într-o podoaba sufleteasca cu care-si învaluie inima ranita .
Iubirea ca amintire , iubita ca icoana este o alta nuanta a temei iubirii în poiezia lui Eminescu . În urmatoarele versuri ne apare a cea imagine persistenta în opera eminesciana si anume imaginea iubitei ca o realitate –vis : “ Si cînd rasai nainte-mi ca marmura de clara “ , rasare cu o lumina pe care autorul nu o poate percepe înca deoarece ea ascunde un trecut de gînd