ION LUCA CARAGIALE
-in viziunea lui G. Ibraileanu-


Numele proprii in opera comica a lui Caragiale


Gherea Constantin Dobrogeanu spune umdeva ca lui Caragiale ii era imposbil sa conceapa o opera pana ce nu stia exact numele tuturor personagiilor. Aceasta, o considera criticul, pe cat ne aducem aminte, ca o particularitate exceptionala. Noi credeam insa ca nici un creator adevarat nu poate gandi opera pana nu stie numele tuturor fiintelor pe care le creeaza.
Caragiale procedeaza artistic. El se multumeste sa sugereze. “Zaharia Trahanache”, si prin nume si mai ales prin prenume si in definitiv prin combinarea numelui cu a prenumelui, sugereaza batranetea si chiar decrepitudinea si tot ce are greoi si ticait venerabilul presedinte. “Farfuride” si “Branzovenescu”, prin aluzia culinara a numelui lor sugereaza, cred,inferioritate, vulgaritate si lichelism.
Lucrarea d-lui Caragiale este originalã; comediile sale pun pe scena câteva tipuri din viata noastrã sociala de astazi si le dezvolta cu semnele lor caracteristice, cu deprinderile lor, cu expresiile lor, cu tot aparatul înfãtisãrii lor în situatiile anume alese de autor.
In opera lui Caragiale problema numelor proprii e mai importanta decat in opera altor scriitori pentru ca opera lui e comica, si intr-o astfel de opera numele e o insusire mai esentiala a personagiului decat in alte genuri literare. Dar problema aceasta la Caragiale a fost mult mai complicata. Numele nu aveau sa caracterizeze tipurile numai din puncte de vedere al caracterului .Ele trebuiau sa caracterizeze si clasa sociala veche sau noua a personagiilor originea lor etnica, provenienta lor munteneasca ori moldoveneasca si rolul lor social, pentru ca opera lui are ca obiect moravurile dintr-o vreme de tranzitie , adica de amestec de vechi si nou, indigen si strain etc...
Din tot ce se precede ar rezulta ca opera lui Caragiale este de domeniul istoricului, cel putin in privinta problemei tratate in acest articol cu ajutorul numelor. Dar adeva