Caracterizarea lui Alexandru Lapusneanu
Al. Lapusneanu este personajul principal si negativ al nuvelei cu acelasi nume, scrisa de Costache Negruzzi. Personajul se remarca printr-o complexitate de caracter, posedând o multitudine de trasaturi de caracter: hotarâre, vointa de fier, energie, viclenie, orgoliu, sadism, cinism, inteligenta, tarie de caracter, este necrutator si razbunator.
În realizarea acestui personaj, autorul a folosit urmatoarele modalitati de caracterizare:
descrierea directa, facuta de scriitor, care ii realizeaza personajului un succint portret literar, fizic si moral
descrierea facuta de celelalte personaje:
Motoc spunea ca nu e iubit si nici dorit de popor
Mitropolitul Teofan îl considera crud si cumplit
Spancioc îl numea tiran
autocaracterizarea
caracterizarea prin comportament: schingiuieste, ucide, ameninta
caracterizarea prin gânduri, opinii: îsi arata deschis ura fata de boieri, îsi da seama ca poporul reprezinta o forta naprasnica, demna de luat în seama
caracterizarea prin limbaj: termeni injuriosi, un limbaj aforistic, metaforic
caracterizarea prin mediu: palatul domnesc, curtea domneasca; îmbracamintea de domn, dar si de ostean
Înca de la începutul nuvelei ne dam seama ca Lapusneanu este un om hotarât, plin de energie si cu vointa de fier, caci nici nu se gândeste sa renunte la planul sau de a recuceri tronul.
În acelasi timp el este si inteligent, caci îsi da seama ca boierii nu îl iubesc si nu îl doresc si ca în lupta împotriva acestora va avea câstig de cauza daca va avea de partea sa simpatia poporului.
El este viclean, întrecându-l chiar si pe Motoc. Este atât de viclean, încât adoarme suspiciunile boierilor, ademenindu-i la curte, unde ii ucide. Lapusneanu este foarte impulsiv si cu greu reuseste sa-si stapâneasca aceasta impulsivitate (scena întâlnirii cu solii lui Tomsa; scena în care doamna Ruxanda îl roaga sa nu mai ucida boieri).
Acest personaj se arata a fi un foarte bun cunoscator de oameni, fapt ce reiese din caracterizarea ce le-o face solilor lui Tomsa. Lapusneanu dovedeste tact si diplomatie în relatiile cu boierii: nu îl ucide pe Motoc, ca stie ca va avea nevoie de el mai târziu; nu îi ucide pe solii lui Tomsa, caci ar fi aflat si ceilalti boieri ai ar fi fugit din tara, scapând de pedeapsa lui.
La Lapusneanu, viclenia se asociaza cu ipocrizia, asa cum reiese din scena juramântului mincinos din biserica.
Personajul se dovedeste, ca orice domn, respectuos, are simtul protocolului: ofera ospete, vorbeste în pilde, merge la biserica.
O alta calitate a sa este si capacitatea de a disimula (de a-si masca, de a-si camufla sentimentele). Aceasta capacitate se manifesta în special în scena juramântului mincinos din biserica.
Observam la personaj si mobilitatea sentimentelor, faptul ca trece cu usurinta de la o stare la alta. Initial, el se arata foarte orgolios, ca mai apoi, când se îmbolnaveste, sa se umileasca, cerând sa fie calugarit; când se trezeste din lesin, se arata revoltat împotriva celor care l-au calugarit; când este otravit si îi vede la cap pe dusmanii sai, este cuprins de groaza.
Acest personaj nu crede si nu respecta nimic, nu are nimic sfânt: jura mincinos în biserica, insulta pe doamna Ruxanda si pe mitropolit, ameninta cu moartea. Cu toate acestea, el apreciaza forta poporului, cu toate ca nu se arata preocupat de soarta lui.
Textul „Alexandru Lapusneanu” de Costache Negruzzi este o nuvela, deoarece este o opera epica în proza, de dimensiuni ample, mai mari decât schita si mai mici decât romanul.
Fiind o opera epica, are un narator, care povesteste faptele din a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul.
Opera are un subiect, cu toate momentele sale.
Expozitia prezinta locul si momentul desfasurarii actiunii, personajele si relatiile dintre ele: Moldova secolului XVI, Lapusneanu si boierii tradatori.
Intriga este riguroasa, Alexandru Lapusneanul având o hotarâre neclintita: „Daca voi nu ma vreti, eu va vreau, iar daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc înspre voi”. Conflictul dintre domn si boierimea tradatoare este puternic, boierii complotând mereu împotriva domnului, iar acesta ucigându-i fara mila si, câteodata, fara scuza. În desfasurarea actiunii sunt prezentate faptele domnului dupa ocuparea tronului. Punctul culminant corespunde uciderii celor 47 de boieri, înfaptuirii piramidei de capete si linsarii lui Motoc de catre popor. Deznodamântul este previzibil: bolnav, se refugiaza la cetatea Hotinului, unde cere sa fie calugarit; la insistentele boierilor si ale mitropolitului, doamne Ruxanda îl otraveste.
Actiunea este ampla, desfasurându-se în mai multe locuri (hotarul Moldovei, curtea domneasca, cetatea Hotinului) si într-un timp mai îndelungat (anii celei de-a doua domnii a lui Lapusneanu).
Accentul nu cade atât pe actiune, cât pe psihologia personajului principal: în ...