Nuvelele lui Ioan Slavici - analiza

Nuvelele lui IOAN SLAVICI sunt realiste deoarece autorul a observat indeaproape viata taranilor ardeleni din tinuturile natale si , impresionat fiind,ilustreaza in opera sa PopaTanda,traiul saracios al acestora. Nuvele realiste prezinta asadar ,fapte verosimile.
Nuvela este specia epica in proza cu un singur fir narativ urmarind un conflict unic,iar personajele nu prea numeroase sunt caracterizate succint, in functie de contributia lor la desfasurarea actiuni.
In nuvela accentul este pus mai putin pe actiune si mai ales pe definirea personajului.Nuvela este de intindere mai mare ca schita si mai mica ca romanul.
Opera "Popa Tanda" de Ioan Slavici,publicata in 1875,este o creatie epica,intrucat Slavici nareaza fapte si intamplari care au in centrul lor pe preotul Trandafir.Principalul mod de expunere este naratiunea la persoana a 3-a prin care se relateaza actiune si se construieste personajul principal.Ca orice opera epica nuvela poate fi structurata pe momentele subiectului.
Nuvela incepe cu ilustrarea chipului energicului preot Trandafir,fiul dascalului Pintilie din Butucani
,sat mare si cu oameni instariti , care constitue si expozitiunea.De la inceput este precizat spatiul actiunii,satul Butucani, iar timpul este numai presupus , probabil a doua jumatate a sec al XIX-lea.
Parintele Trandafir , care invatase carte multa ajunge,dupa moartea tatalui sau , preot in satul Butucani ,dar, ptr ca era cam aspru , mult prea cinstit si prea direct in a spune lucrurilor pe nume , oameni s-au simtit deseori jigniti de vorbele lui,asa ca parintele Trandafir a fost mutat la Saraceni,un sat dezolant prin saracia cumplita a oamenilor , descris prin semnficatia numelui.
Intriga se declanseaza atunci cand parintele Trandafir intelege ca atata timp cat saracenii vor fi nevoiasi,nici el nu va avea ce manca si isi pune in gand sa faca din ei oameni harni