O, ramai...  de Mihai Eminescu Poezia "O,ramai..." de Mihai Eminescu pune in lumina comuniunea poetului cu natura pe care aceasta a simtit-o profund inca din vremea copilariei . Padurea îl cheama , stie sa îl inteleaga, îl ocroteste si-l incanta cu universul ei tainic si plin de vraja. Opera lirica este specia genului epic in care autorul isi exprima in mod direct gândurile si sentimentele. Titlul concentreaza in doua cuvinte cu adânci ecouri emotionale chemarea arzatoare a padurii. Imperativul "ramai", subliniat prin interjectie , insista pe ideea refuzului despartirii. Chemarea ramane fara raspuns , fiindca poetul nu mai poate întelege soapta vrajita a padurii , asa cum se întâmpla in copilarie. Uimirea si fericirea din ochii copilului au disparut, facând loc amaraciunii si neputintei omului matur care nu mai poate întoarce timpul înapoi. Punctele de suspensie dau senzatia amplificarii acestor sentimente.
Poezia structurata sub forma unui dialog imaginar este alcatuit din doua parti. Partea I cuprinde primele cinci strofe exprimând chemarea tainica a padurii, iar ultima raspunsul poetului. Prima strofa emotioneaza prin chemarea adresata de padure poetului de a ramane in lumea de basm a copilariei . Padurea personificata i se adreseaza direct poetului ca un prieten drag . Invitatia este plina de afectiune si bazata pe întelegerea adânca a sufletului si aspiratiile copilului: "O, ramai, ramai la mine,/ Te iubesc atât de mult!/ Ale tale doruri toate/ Numai eu stiu sa le ascult" . Repetitia imperativul întarita de interjectia si de superlativul expresiv " atât de mult" subliniaza intensitatea sentimentelor ce il leaga. Strofa a doua exprima întelegerea si admiratia padurii izvorâte din cunoasterea sufletului curat si